Cătălin Cimpoiași zis ”Cimpa”, cunoscut drept fondatorul ”Școlii de Șmecheri de la Albina”, își continuă războiul purtat cu fosta soție în jurul propriului copil. Un băiat de 10 ani care, în loc să se bucure de copilărie, de școală și de sport, este chemat din nou în fața judecătorilor, încercându-se trimiterea acestuia la o nouă serie de ședințe de consiliere psihologică.
Interlopul ”Cimpa” își terorizează fiul cu ajutorul unui executor judecătoresc și al DGASPC Suceava. Copilul de 9 ani a ajuns la spital după ce a aflat că mama e obligată să-l dea tatălui împotriva voinței lui
La Judecătoria Suceava a fost deschis un dosar având ca obiect ”obligarea minorului la consiliere psihologică”. Cererea a fost formulată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Suceava (prin directorul executiv, Dan Ionuț Adomniței), după o solicitare transmisă de executorul judecătoresc Ancuța Dumitraș, care se ocupă de punerea în aplicare a programului de legături personale dintre Cătălin Cimpoiași și fiul său.
You might also like
Primul termen a fost stabilit pentru 29 iulie 2026, în camera de consiliu. Mama copilului a fost citată la 23 iulie, în calitate de pârâtă, și i s-a cerut să asigure prezența băiatului la sediul instanței, pentru ca acesta să fie ascultat din nou.
Potrivit informațiilor furnizate redacției, în ziua stabilită de instanță, femeia și fiul său urmau să se afle într-o vacanță în străinătate. Plecarea devenise posibilă după ce mama ar fi obținut, printr-o ordonanță președințială, suplinirea acordului tatălui pentru deplasarea minorului peste hotare. Ar fi fost prima vacanță a copilului în străinătate și primul său zbor cu avionul.
Citarea minorului tocmai în acea zi va compromite plecarea planificată și să îl aducă, încă o dată, din mijlocul activităților firești ale copilăriei în fața judecătorilor, pentru a răspunde acelorași întrebări despre relația cu tatăl său.
DGASPC Suceava solicită introducerea minorului într-un program de consiliere psihologică pentru o perioadă de trei luni și desemnarea unui psiholog care să se ocupe de ședințe.
Copilul a refuzat să plece cu tatăl și a izbucnit în plâns
Noua acțiune își are originea într-o încercare de executare a programului de vizitare desfășurată la 18 octombrie 2025.
La locuința în care se afla minorul s-au prezentat executorul judecătoresc, Cătălin Cimpoiași, reprezentanți ai forțelor de ordine și un psiholog delegat de DGASPC Suceava.
Potrivit documentelor depuse la instanță de către executorul judecătoresc, copilul a refuzat categoric să plece cu tatăl său. Băiatul ar fi spus că tatăl ”a fost rău cu mama și cu bunicii”, a afirmat că nu dorește să vorbească ”cu persoane străine”, iar ulterior a devenit vizibil agitat, a început să plângă și s-a retras în locuință.
Programul de vizitare nu a mai putut fi pus în aplicare.
Executorul a susținut că refuzul copilului ar fi fost generat de un conflict de loialitate și de tensiunile dintre părinți și a solicitat intervenția psihologică pentru ”restabilirea echilibrului emoțional” și facilitarea reconectării cu tatăl. Cu alte cuvinte, vrea, nu vrea, copilul nu are de ales.
Dincolo de formulările tehnice, realitatea consemnată chiar în actele procedurii este simplă: copilul a refuzat să plece, s-a speriat și a început să plângă.
Mai jos puteți vedea cum a descurs vizita din data de 18 octombrie 2025:
”Ai obligația de a respecta ambii părinți”
În timpul episodului din 18 octombrie 2025, executorul judecătoresc i-a spus copilului: „Ai obligația de a respecta ambii părinți”.
O asemenea formulare mută însă asupra unui copil responsabilitatea reparării unui conflict creat și întreținut de adulți. Minorului i se vorbește despre ”obligațiile copilului”, în timp ce obligația fundamentală a părinților este aceea de a-i asigura siguranța, educația, liniștea și o dezvoltare emoțională sănătoasă.
Legea prevede că interesul superior al copilului trebuie să primeze în toate demersurile care îl privesc și că acesta are dreptul de a fi ascultat. Ascultarea nu ar trebui însă transformată într-o succesiune fără sfârșit de interogări, până când copilul oferă răspunsul pe care adulții doresc să îl audă.
Procedura prevăzută de articolul 913 din Codul de procedură civilă permite sesizarea instanței și introducerea copilului într-un program de consiliere atunci când acesta refuză categoric să plece cu părintele care solicită executarea programului. Consilierea ar trebui să urmărească protejarea copilului și înțelegerea cauzelor refuzului, nu pedepsirea sa pentru că se teme.
Nu este prima dată când băiatul spune că îi este frică
Minorul nu exprimă această teamă pentru prima dată.
În articolele publicate anterior de Știrea Sucevei au fost prezentate mai multe episoade în care copilul a fost ascultat de psihologi, reprezentanți ai DGASPC sau judecători. Potrivit informațiilor obținute atunci de redacție, băiatul a spus în mod repetat că îi este frică de tatăl său și că nu dorește să plece împreună cu acesta. Într-unul dintre episoade, copilul ar fi început să plângă și ar fi afirmat că se teme că tatăl l-ar putea lovi.
La 24 iunie 2025, mama și-a dus copilul la o nouă evaluare la sediul DGASPC Suceava, după sesizările făcute în legătură cu relația dintre tată și minor. Potrivit materialelor publicate anterior, concluzia relatată a rămas aceeași: copilul manifesta teamă față de tată, iar mama nu se opunea refacerii relației dintre cei doi, dar nu voia să îl mai oblige să plece împotriva voinței sale.
Mama susține că a respectat întotdeauna programul, chiar și atunci când copilul se împotrivea. Mai mult, în trecut, aceasta ar fi cooperat cu fostul soț pentru ca el să își poată întâlni fiul, uneori fără ca băiatul să știe dinainte că urma să își vadă tatăl. După aceste întâlniri, însă, copilul ajungea speriat, plângând și profund afectat. Din acest motiv, femeia spune că nu îl mai poate forța, fizic sau emoțional, să petreacă timp cu tatăl său.
Poziția sa nu ar fi aceea că tatăl nu trebuie să își vadă copilul, ci că apropierea nu poate fi construită prin executori, forțe de ordine, presiuni și audieri repetate.
Un copil premiant, bine îngrijit și dezvoltat normal. Documentele oficiale consemnează însă teama sa față de tată
Nu este vorba doar despre susținerile mamei. Documentele solicitate de-a lungul timpului de instanțele de judecată și de DGASPC Suceava, ajunse în posesia redacției, descriu un copil bine îngrijit, integrat, dezvoltat corespunzător vârstei și apreciat pentru rezultatele sale școlare și pentru activitățile extracurriculare.
Într-o adresă transmisă de Școala Gimnazială „Ion Creangă” Suceava către DGASPC, cadrele didactice arată că atitudinea și comportamentul școlar ale băiatului sunt conforme normelor și cerințelor unității de învățământ, iar rezultatele sale sunt foarte bune și orientate spre excelență academică.
Minorul este descris drept un elev silitor, disciplinat, conștiincios, serios, inteligent și talentat în domenii precum matematica, sportul și dansul. A participat la competiții școlare de matematică, reușind să se califice la etapa județeană a olimpiadei, și a obținut performanțe deosebite la fotbal, câștigând mai multe cupe împreună cu echipa sa.
Potrivit aceluiași document, copilul a obținut premiul I în fiecare an școlar, are permanent o ținută îngrijită, curată și adecvată mediului școlar, iar din punct de vedere social este prietenos, cooperant și are abilități de lider. Cadrele didactice îi evidențiază, de asemenea, abilitățile sportive, școlare și de comunicare.
Școala a consemnat că mama este prezentă și implicată în viața școlară a fiului său, îl sprijină la teme, păstrează legătura cu învățătoarea și cu celelalte cadre didactice, participă la ședințele cu părinții și este receptivă la recomandările profesorilor. Între mamă și copil a fost observată o relație de atașament securizantă, bazată pe grijă, sprijin și o comunicare foarte bună.
În concluzia adresei, reprezentanții școlii arată că mama îi asigură băiatului ”un climat emoțional securizant, protectiv și condiții excelente pentru educația, creșterea și dezvoltarea armonioasă”.
Același document oficial conține însă constatări îngrijorătoare privind relația minorului cu tatăl său.
Cadrele didactice au consemnat că băiatului îi este frică de tată și că se ascundea sub bancă atunci când acesta se prezenta neanunțat la școală.
Reprezentanții unității de învățământ au mai arătat că tatăl nu ar fi respectat regulamentul școlar, în special programul destinat consilierii părinților, și ar fi încercat să își impună propriile reguli, dorind să își viziteze copilul în clasă după bunul său plac, comportament care nu este permis de regulament.
Evaluările psihologice nu indică probleme generale de dezvoltare sau comportament
O evaluare psihologică realizată de DGASPC Suceava și comunicată la 30 ianuarie 2024 arată că băiatul răspundea întrebărilor și se implica adecvat în rezolvarea sarcinilor primite.
Din punct de vedere psihomotor, cognitiv și socio-afectiv, dezvoltarea sa era corespunzătoare vârstei. Nu au fost identificate deficite cognitive, iar procesele emoționale se aflau în limite normale. Minorul avea o relație foarte bună cu mama și cu bunicii materni și manifesta un atașament securizant față de mamă.
În concluziile evaluării, specialiștii DGASPC au arătat că nu erau îndeplinite criteriile specifice unor tulburări emoționale sau de comportament severe, caracteristice vârstei copilului, care să îi afecteze starea psihică de bine. La momentul examinării, acesta nu manifesta reacții inadecvate sau de intensitate patologică.
În timpul aceleiași evaluări, relația cu tatăl nu a putut fi analizată direct, deoarece băiatul nu a dorit ca acesta să fie prezent. Copilul a relatat că tatăl fusese în mai multe rânduri „rău cu mama” și că îl văzuse lovindu-l pe bunicul său. După aceste afirmații, minorul a început să plângă și a spus că îi este frică de tată, întrucât se teme că ar putea fi lovit și el.
Băiatul și-a exprimat atunci dorința de a nu se întâlni cu tatăl său, despre care a spus că „face scandal și vorbește urât cu mama”.
DGASPC a recomandat menținerea unui climat familial protector, echilibrat și suportiv și a considerat oportună consilierea psihologică a copilului pentru depășirea situației prin care trecea.
O altă evaluare a consemnat aceeași teamă
La 24 iunie 2025, minorul a fost evaluat din nou de un psiholog al DGASPC Suceava, în urma unor sesizări formulate de Biroul de Ordine Publică și de Cătălin Cimpoiași.
Și de această dată, copilul a fost descris ca fiind bine îngrijit, cu o vestimentație adecvată și o igienă corespunzătoare. A avut o atitudine timidă, dar cooperantă, nu prezenta deficite de atenție sau memorie, avea un vocabular corespunzător vârstei și un limbaj normal dezvoltat.
Din punct de vedere psihomotor, cognitiv și verbal, dezvoltarea sa era normală și corespunzătoare vârstei cronologice.
Minorul a declarat însă că nu dorește să păstreze legătura cu tatăl său deoarece „îi este frică de acesta”. Psihologul a consemnat că, din punct de vedere afectiv, copilul prezenta sentimente de teamă față de tată și respingea contactul cu acesta.
Documentul precizează, pentru rigoare, că aceste concluzii au rezultat dintr-un singur interviu clinic inițial, fără aplicarea unor probe psihometrice, și că reflectau starea și sentimentele copilului din acel moment, fără valoare predictivă.
Mama a declarat că nu împiedică relația și că nu îl denigrează pe tată
În raportul de reevaluare întocmit în aceeași zi, DGASPC a consemnat că mama a declarat că nu îngrădește relațiile personale ale minorului cu tatăl și că respectă programul de vizitare stabilit. Aceasta a susținut însă că fostul soț încearcă deseori să o contacteze în afara programului și că, uneori, nu ar respecta el însuși intervalele stabilite.
Femeia a mai declarat că nu îl vorbește de rău și nu îl denigrează pe tată în fața copilului.
La rândul său, băiatul a precizat că nu își dorește, în acel moment, reluarea relației cu tatăl său, deoarece îi este frică de acesta și nu se simte pregătit pentru o asemenea apropiere.
În document s-a consemnat că mama s-a prezentat împreună cu minorul la sediul instituției, unde acesta a beneficiat de o ședință de evaluare psihologică. Mama a fost informată cu privire la necesitatea medierii relației dintre copil și tată, iar printre recomandări s-au numărat păstrarea unui climat familial securizant, evitarea situațiilor care îi provoacă anxietate copilului și îmbunătățirea treptată a relației cu tatăl.
Așadar, înscrisurile oficiale nu descriu un copil cu probleme generale de comportament, dezvoltare sau integrare. Dimpotrivă, acestea prezintă un elev premiant, disciplinat, sociabil, bine îngrijit și dezvoltat corespunzător vârstei. Teama sa este consemnată într-un context precis și constant: relația cu tatăl și situațiile în care este pus să interacționeze cu acesta.
În loc să se bucure de rezultatele sale, de școală, de sport, de dansuri, de vacanță și de activitățile firești ale copilăriei, băiatul ajunge din nou prin birouri, cabinete și săli de judecată, fiind pus să explice încă o dată ceea ce a spus și a manifestat deja în repetate rânduri: că îi este frică de propriul tată.
Vizite pentru copil sau noi confruntări cu fosta soție?
Din succesiunea episoadelor relatate până acum se conturează imaginea unor întâlniri care, în loc să ducă la apropierea dintre tată și copil, se transformă în noi conflicte între adulți, purtate chiar sub privirile minorului.
Cătălin Cimpoiași se prezintă însoțit de executor, psiholog și reprezentanți ai forțelor de ordine, copilul refuză, se agită sau plânge, iar refuzul este apoi consemnat și depus în alte proceduri.
Când Cătălin Cimpoiași se prezintă fără însoțitori (doar cu un aghiotant care filmează) pare că nu e acolo pentru a-și vedea copilul, ci mai degrabă să își lovească psihologic fosta soție, ignorându-și fiul.
În aceste condiții, apare întrebarea firească dacă obiectivul real al demersurilor mai este reconstruirea unei relații afective cu băiatul sau acumularea unor documente prin care să se demonstreze că tatăl se prezintă, iar copilul refuză.
Aceasta este însă o interpretare rezultată din desfășurarea repetitivă a evenimentelor, nu o concluzie stabilită de o instanță.
O relație părinte–copil nu poate fi refăcută prin intimidare, prin prezența repetată a autorităților la poartă și nici prin obligarea copilului să își justifice frica la nesfârșit. Apropierea presupune răbdare, siguranță, asumare și un comportament care să îi redea minorului încrederea.
Mai jos atașăm o filmare cu ultima vizită efectuată de Cătălin Cimpoiași. Se poate observa că Cimpa i-a ”aruncat” fiului său un ”salut”, iar pe urmă l-a ignorat. Ba chiar a întors privirea spre aghiotantul său când copilul vorbea cu el. Pe urmă, după ce și-a ignorat fiul în timp ce vorbea, s-a arătat revoltat invocând că fosta soție nu i-ar permite să vorbească cu fiul său… deși femeia se retrăsese din peisaj. Cam în acest fel au decurs și vizitele precedente.
Instanța nu a decis încă obligarea copilului la consiliere
Trebuie precizat că, la momentul emiterii citației, Judecătoria Suceava nu hotărâse încă introducerea copilului în programul de consiliere.
DGASPC Suceava a formulat cererea, iar instanța urmează să analizeze documentele, să asculte copilul și să decidă dacă măsura este necesară și în ce condiții ar putea fi pusă în aplicare.
Rămâne de văzut dacă, de această dată, vocea copilului va fi ascultată cu adevărat sau dacă băiatul va fi trimis din nou să explice unor adulți că îi este frică de propriul tată.
Vânează ”Cimpa” imaginea unui tată implicat pentru dosarele sale penale?
În contextul în care Cătălin Cimpoiași este judecat în dosare penale despre care Știrea Sucevei a relatat anterior, apare inevitabil întrebarea dacă insistența cu care încearcă să obțină, prin executori, instanțe și ședințe de consiliere, apropierea unui copil care spune în mod repetat că îi este frică urmărește exclusiv refacerea relației dintre tată și fiu.
Nu poate fi exclusă nici ipoteza că ”Cimpa” încearcă să își construiască imaginea unui tată implicat, pe care să o poată invoca în fața instanțelor care îi judecă dosarele penale. Codul penal prevede că, la individualizarea unei eventuale pedepse, judecătorul poate avea în vedere, printre altele, conduita persoanei după săvârșirea faptei și în timpul procesului, precum și situația sa familială și socială. Acest lucru nu înseamnă însă că simpla prezentare drept ”tată implicat” conduce automat la o pedeapsă mai blândă.
Cert este că un copil nu ar trebui transformat într-un instrument de apărare, într-o probă de bună conduită sau într-un mijloc prin care un adult să își îmbunătățească imaginea. Afecțiunea nu se obține prin executare silită, iar frica nu poate fi înlăturată obligând copilul să repete, în fața altor și altor adulți, că nu dorește să își vadă tatăl și că îi este frică de acesta.
