Un bărbat angajat din martie 2024 pe postul de sudor și care a lucrat inclusiv pe șantierul noii stații de epurare din Dolhasca a pierdut, în primă instanță, procesul prin care încerca să obțină anularea încetării contractului de muncă, reintegrarea pe post și plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat până la revenirea efectivă la serviciu.
Tribunalul Suceava a respins contestația formulată de fostul salariat. Instanța a considerat justificată încetarea contractului după ce s-a constatat că bărbatul, deși fusese angajat ca sudor, nu deținea și nu deținuse niciodată calificarea sau certificatul necesar pentru această meserie.
You might also like
Bărbatul ceruse anularea deciziei din 20 februarie 2026, reintegrarea pe funcția deținută anterior și obligarea societății la plata salariilor indexate, majorate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la încetarea contractului până la reintegrare.
Judecătorii au respins însă acțiunea ca nefondată.
Interesant este că nici angajatorul nu a câștigat în totalitate disputa. Firma formulase o cerere reconvențională prin care solicita, printre altele, constatarea nulității absolute a contractului individual de muncă, constatarea faptului că angajatul nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile din cauza lipsei calității de sudor și stabilirea inexistenței obligației de plată a salariului aferent funcției respective. Tribunalul a respins în totalitate și această cerere.
Hotărârea nu era definitivă la data pronunțării (6 iulie 2026) și putea fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Numărul dosarului este 622/86/2026.
Tribunalul: nu poți fi menținut ca sudor dacă nu ai calificarea necesară
Bărbatul fusese angajat începând cu 28 martie 2024, prin contract individual de muncă, pe funcția de sudor.
Societatea pentru care lucra participa, printr-un contract de prestări servicii, la lucrările desfășurate pe șantierul proiectului „Construirea stației de epurare din localitatea Dolhasca”. La începutul anului 2026, beneficiarul lucrărilor a solicitat documentele care să ateste calificarea și autorizarea sudorului care urma să execute respectivele lucrări.
Angajatorul i-a cerut salariatului să prezinte un certificat care să-i ateste calitatea de sudor, precum și autorizația de sudor valabilă.
Bărbatul a răspuns că nu deține un certificat sau o autorizație de sudor, susținând însă că situația sa profesională fusese cunoscută de firmă încă de la angajare și că societatea acceptase să îl angajeze în aceste condiții.
Acesta a mai arătat că lucrase aproape doi ani fără ca lipsa certificatului să îi fie imputată și că în contractul individual de muncă nu fusese prevăzută expres obligația de a deține o asemenea autorizare.
Tribunalul a apreciat însă că solicitarea angajatorului de prezentare a certificării era legitimă.
Judecătorii au arătat că prevederea din Codul muncii referitoare la încetarea contractului după „retragerea” unei autorizații sau atestări nu se aplică numai situației în care salariatul a avut documentul și ulterior i-a fost retras.
În opinia instanței, aceasta acoperă și situația în care o persoană este angajată într-o funcție pentru care este necesară o autorizare profesională, dar nu a avut niciodată respectiva autorizare.
„Esenţial în opinia instanţei este faptul că reclamantul a fost angajat pe funcţia de sudor, nu pe altă funcţie”, se arată în hotărârea Tribunalului Suceava.
Instanța a reținut că menținerea bărbatului pe postul de sudor ar fi pus societatea în situația de a-l folosi la lucrări de sudură fără să fie autorizat, cu potențiale implicații asupra siguranței publice, mediului sau sănătății populației.
Alternativa ar fi fost schimbarea naturii muncii și oferirea unei alte funcții, situație în care ar fi fost necesar un alt contract de muncă, în alte condiții și cu o altă remunerație.
Tribunalul a concluzionat că încetarea contractului a avut „o cauză reală și serioasă” și a fost „justificată în mod obiectiv”, motiv pentru care contestația fostului angajat a fost respinsă.
Angajatul: firma știa de la început că nu am certificat
Fostul salariat a prezentat însă o versiune diferită.
Acesta a susținut că angajatorul știa încă din momentul angajării că nu deține certificatul profesional, că nu i-ar fi cerut niciodată anterior o diplomă și că timp de aproape doi ani i-a acceptat munca și i-a plătit salariul.
În opinia sa, invocarea lipsei calificării după aproape doi ani reprezenta un abuz, iar dacă societatea considera că nu corespunde profesional, ar fi trebuit să folosească procedura concedierii pentru necorespundere profesională, nu să constate încetarea de drept a contractului.
El a mai susținut că în contractul său nu exista o obligație expresă privind prezentarea unui certificat sau a unei autorizații RENAR și că activitatea sa fusese desfășurată sub coordonarea și supravegherea angajatorului fără sancțiuni anterioare legate de competența sa profesională.
Înainte de încetarea contractului apăruse și un conflict pe șantier
Din documentele dosarului rezultă că relația dintre salariat și firmă se deteriorase înainte ca problema calificării profesionale să ajungă în centrul disputei.
În 15 ianuarie 2026, societatea îi suspendase contractul, făcând referire la un incident produs cu o zi înainte pe șantierul din Dolhasca. Ulterior, suspendarea a fost revocată.
Angajatorul a susținut în proces că salariatul ar fi refuzat în repetate rânduri anumite sarcini de serviciu și că, pe 14 ianuarie, ar fi devenit recalcitrant și l-ar fi lovit pe șeful de șantier, provocându-i leziuni. Firma a susținut că șeful de șantier a formulat plângere penală.
Aceste afirmații reprezintă poziția angajatorului prezentată în litigiul de muncă, iar hotărârea analizată nu stabilește vinovăția penală a fostului salariat pentru presupusa agresiune.
După revocarea suspendării, societatea a inițiat și o cercetare disciplinară, iar în aceeași perioadă i-a solicitat angajatului documentele prin care să demonstreze că este calificat și autorizat ca sudor. Acesta a comunicat că nu deține certificatul solicitat.
La 20 februarie 2026, firma a constatat încetarea de drept a contractului de muncă, decizie care a generat procesul soluționat acum de Tribunalul Suceava.
Firma a vrut și anularea contractului de muncă, dar Tribunalul a refuzat
Deși a considerat legală încetarea raportului de muncă, Tribunalul Suceava nu a acceptat argumentul firmei potrivit căruia întregul contract încheiat în 2024 ar trebui declarat nul.
Instanța a arătat că societatea nu a indicat și nu a dovedit manopere dolosive sau falsuri prin care salariatul să o fi indus în eroare cu privire la pregătirea sa profesională.
Judecătorii au mai observat că angajatul prestase efectiv muncă pentru societate între martie 2024 și februarie 2026 și că nu au fost demonstrate situații concrete în care acesta să-și fi executat defectuos atribuțiile pe parcursul întregii perioade din cauza lipsei calificării.
Mai mult, Tribunalul a considerat întemeiat argumentul fostului salariat potrivit căruia contractul individual de muncă nu prevedea deținerea certificatului de sudor sau a autorizației RENAR drept condiție esențială pentru încheierea sau validitatea contractului.
Prin urmare, situația a produs un rezultat juridic aparent paradoxal: salariatul nu a obținut reintegrarea și salariile cerute, deoarece încetarea contractului a fost considerată justificată, dar nici angajatorul nu a obținut anularea retroactivă a contractului și înlăturarea obligației de plată pentru munca prestată anterior.
Tribunalul a respins astfel atât contestația fostului angajat, cât și cererea reconvențională a societății.
