În anul 2025, Poliția Română implementează la nivel național Programul privind prevenirea violenței domestice și a infracțiunilor la viața sexuală, constatându-se necesitatea intensificării eforturilor de conștientizare și sensibilizare publică cu privire la consecințele agresiunilor de natură sexuală, precum și la cadrul legislativ și protecția de care pot beneficia victimele.
Violenţa sexuală constituie un eveniment extrem de traumatizant, indiferent că este vorba de un incident unic sau de incidente repetate pe o perioadă mai lungă de timp. Consecințele violenţei sexuale pot varia în funcţie de vârsta, personalitatea, natura incidentului şi a relaţiei în care se află victima cu agresorul. Persoanele care au trecut prin experienţe de violenţă sexuală se confruntă cu consecinţe extrem de grave care le afectează pe termen lung funcţionarea fizică, emoţională, comportamentală, cognitivă.
You might also like
În anul 2024, la nivelul județului Suceava au fost sesizate 34 de fapte de viol (cu 6 mai puține decât în anul 2023), dintre care 10 în mediul urban și 24 în mediul rural. De asemenea, au fost înregistrate și 28 de fapte de agresiune sexuală dar și 4 fapte de corupere sexuală a minorilor.
Îngrijorător este și faptul că 16 fapte privind infracțiuni la viața sexuală au fost comise în familie, tocmai în mediul în care membrii familiei ar trebui să se simtă cel mai mult în siguranță.
Efectele violenţei sexuale (se manifestă la persoane care au fost supuse la violențe sexuale perioade îndelungate de timp) se pot manifesta pe mai multe paliere:
- Emoţional: auto-învinovăţire, sentimente de ruşine şi umilinţă, neîncredere în propria persoană, depresie, anxietate (nelinişte, teamă, să fie într-o stare de încordare şi vigilenţă permanentă ca şi când s-ar aştepta ca oricând să se întâmple ceva rău); tulburarea de stress post – traumatic (PTSD), flashback-uri (persoanei îi vin în minte, gesturi, imagini, mirosuri, sunete, senzaţii corporale, ca şi când ar retrăi experienţa traumatizantă din nou şi din nou); stimă de sine scăzută (ajunge să creadă că există ceva rău în ea, că ea este cumva de vină pentru ceea ce is-a întâmplat).
- Sexual: tulburări; teamă de intimitate în relaţii (orice act de exprimare fizică a afecţiunii este reinterpetat prin prisma violenţei trăite şi poate fi perceput ca nedorit, agresiv, traumatizant. Relaţiile intime pot fi un adevărat chin pentru că, de multe ori, iniţierea oricărei apropieri fizice poate readuce în minte episodul traumatizant, ca şi când locul partenerului ar fi luat de agresor şi trauma este retrăită).
- Social: frica de străini, de situaţii/locuri noi, de a pierde pe cineva drag, izolare socială, teamă de a stabili relaţii de orice fel.
- Comportamental: randament scăzut la şcoală/ serviciu etc. (dificultăţi de concentrare, de atenţie). Unele persoane recurg la consumul de alcool, droguri sau medicamente pentru a scăpa de trăirile chinuitoare; riscul de a dezvolta dependenţe este extrem de mare. Altele recurg la acte auto vătămătoare (tăieturi, arsuri etc.), durerea de moment provocată fiind pentru unii singura modalitate de a atenua temporar suferinţa şi de a „uita” ce li s-a întâmplat. Tulburările de alimentaţie sunt încercări de a redobândi un minim control asupra propriei vieţi, un mijloc de a regla emoţiile negative.
Pentru a ieși dintr-o situație de violență sexuală, polițiștii suceveni recomandă:
Acționează! Este foarte dificil să faci faţă unei experienţe de violenţă sexuală chiar şi fără a mai fi nevoit să mergi la poliţie, medicină legală şi alte instituţii. Tot ce îşi doreşte o persoană care a trecut printr-o astfel de experienţă este să depăşească cât mai repede trauma şi să îşi continue viaţa în condiţii de normalitate. Foarte frecvent persoanele supuse violenţei sexuale sunt învinovăţite pentru faptul că nu au opus suficientă rezistenţă, că nu şi-au manifestat în mod clar refuzul, că nu au ţipat, că nu au reacţionat mai vehement atunci când au fost agresate. Deşi aceste reacţii par a fi greu de înţeles, ele sunt nişte reacţii absolut normale şi justificate în condiţii de pericol. Studiile realizate asupra comportamentului uman arată în mod foarte clar că oamenii pot manifesta 2 tipuri de reacţii atunci când se confruntă cu un pericol major:
- Atunci când pericolul este în imediata apropiere apare reacţia de „îngheţare”, persoana devine imobilă, incapabilă se vorbească sau să se mişte, ca într-o stare de paralizie. Din acest motiv e posibil să nu își amintească mai târziu tot ce s-a întâmplat.
- Atunci când te afli în contact direct cu pericolul, apare fie reacţia de luptă, fie o reacţie de alternare între luptă şi îngheţare.
Sfaturi de bază de reacție după producerea unei agresiuni sexuale:
- Mergi într-un loc unde te simţi în siguranţă și caută o persoană în care ai încredere care să te poată susţine emoţional
- Nu te speria dacă retrăiești agresiunea sexuală, ai trecut printr-un şoc puternic
- Nu te lăsa forţat/ă să vorbești despre cele întâmplate, vorbește când te simţi pregătit/ă şi cu persoane în care ai încredere
- Solicită examinare medicală – pentru înregistrarea şi îngrijirea rănilor, pentru depistarea şi tratamentul infecțiilor cu transmitere sexuală şi pentru contracepţia de urgenţă
- Apelează la medic pentru îngrijiri medicale dacă agresiunea sexuală s-a produs! Nu te spăla! dovezi importante ale agresiunii rămân pe corp şi pe haine. Nu mânca, bea, fuma, amână să faci duş, să mergi la baie până după controlul medical de urgenţă.
- Vorbește cu un psiholog și/sau avocat !
- Notează cât mai multe detalii despre atac, locul unde s-a petrecut şi agresor, pe măsură ce îţi aminteşti; în redactarea plângerii la poliţie sunt necesare cât mai multe detalii pe care e posibil să nu ţi le aminteşti pe loc când eşti întrebată.
- Raportează agresiunea la poliţie. Ai dreptul să ceri să fie prezent un psiholog în timpul interpelărilor.
- Dovedirea faptelor de agresiune se face cu certificatul medico-legal de constatare eliberat de Institutul de Medicină Legală şi/sau cu martori, precum și cu alte mijloace de probă.
