Curtea de Apel Suceava a respins definitiv apelul formulat de un fost agent de securitate împotriva societății la care fusese angajat, într-un litigiu privind încetarea contractului său de muncă.
Bărbatul a susținut că nu și-ar fi dat demisia și a cerut anularea deciziei emise de angajator pe 18 aprilie 2023, reintegrarea pe postul ocupat anterior sau într-o funcție echivalentă și plata salariilor și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat.
You might also like
Tribunalul Suceava i-a respins acțiunea, după ce o expertiză criminalistică a stabilit că semnătura de pe cererea de demisie din 14 aprilie 2023 îi aparținea. Instanța a concluzionat că documentul reprezenta manifestarea sa de voință și că firma a procedat legal atunci când a dispus încetarea contractului.
A contestat expertiza și a cerut o contraexpertiză
În apel, fostul angajat a criticat raportul de expertiză, susținând că acesta ar fi fost superficial și insuficient argumentat. El a cerut efectuarea unei noi expertize de către Institutul Național de Expertize Criminalistice București.
Fostul agent a solicitat să se stabilească dacă semnătura sa fusese aplicată înainte, în același timp sau după completarea textului demisiei și dacă data de 14 aprilie 2023 îi aparținea.
Curtea de Apel a apreciat însă că prima expertiză era clară și suficient de bine fundamentată. Judecătorii au arătat că expertul explicase caracteristicile grafice comune și variațiile naturale care pot apărea între semnăturile aceleiași persoane.
A susținut ulterior că semnase o demisie ”în alb”
În calea de atac, reclamantul a prezentat și o nouă versiune. El a susținut că ar fi semnat, la momentul angajării, o cerere de demisie ”în alb”, care ar fi fost completată ulterior de alte persoane.
Curtea a remarcat însă că, în fața Tribunalului, acesta susținuse inițial că nu semnase deloc demisia.
Judecătorii au apreciat că noua susținere schimba situația de fapt invocată inițial, lucru care nu poate fi făcut în apel.
Firma a susținut că demisia era valabilă
Societatea a arătat că bărbatul fusese angajat pe 3 noiembrie 2022, iar pe 14 aprilie 2023 și-ar fi prezentat demisia, solicitând încetarea raporturilor de muncă începând cu 18 aprilie.
Firma a susținut că decizia contestată nu reprezenta o concediere, ci un act prin care angajatorul a luat cunoștință de demisia salariatului și a renunțat la termenul de preaviz.
Reprezentanții societății au mai arătat că simpla nemulțumire față de concluziile expertizei nu justifică efectuarea unei noi lucrări.
A pierdut definitiv procesul
Curtea de Apel Suceava a constatat că cererea scrisă de demisie îndeplinea condițiile prevăzute de Codul muncii și că semnătura îi aparținea fostului agent.
Apelul a fost respins ca nefondat, iar reclamantul a fost obligat să achite societății suma de 1.500 de lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
În primă instanță, acesta fusese obligat să plătească încă 3.000 de lei. În total, cheltuielile de judecată stabilite în cele două faze ale procesului ajung la 4.500 de lei.
Decizia este definitivă.
Numărul dosarului este 1570/86/2023.
