Curtea de Apel Suceava a încetat definitiv procesul penal deschis împotriva unui tânăr de 23 de ani, acuzat că a continuat să folosească un autoturism Volkswagen Jetta după expirarea contractului de închiriere și după ce proprietarul i-a cerut în mod repetat să îl restituie.
În primă instanță, Judecătoria Rădăuți îl condamnase la nouă luni de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru doi ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere.
You might also like
Tânărul fusese obligat să presteze 70 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității, să urmeze un program de reintegrare socială și să achite firmei de închirieri suma de 6.580 de lei, reprezentând daune materiale. De asemenea, trebuia să plătească 2.200 de lei cheltuieli judiciare către stat și 1.000 de lei, reprezentând onorariul avocatului societății.
Situația s-a schimbat în apel, după ce administratorul firmei de închirieri a depus la dosar o declarație notarială prin care și-a retras plângerea prealabilă și a renunțat la toate pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
În aceste condiții, Curtea de Apel Suceava a desființat în totalitate sentința Judecătoriei Rădăuți și a încetat procesul penal.
Tânărul nu mai trebuie să execute pedeapsa de nouă luni, nu mai este obligat să presteze muncă în folosul comunității și nici să achite despăgubirile de 6.580 de lei stabilite inițial.
Mai mult, firma care formulase plângerea a fost obligată să achite statului suma de 2.200 de lei, reprezentând cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală și judecata în primă instanță. Curtea a apreciat că, după retragerea plângerii, culpa procesuală pentru declanșarea și desfășurarea procesului îi revine persoanei vătămate.
Decizia este definitivă.
Numărul dosarului este 5590/285/2025.
A închiriat mașina pentru două zile
Cazul a început în februarie 2025, la o societate din Vicovu de Sus care avea printre obiectele de activitate și închirierea de autoturisme.
Pe 8 februarie 2025, tânărul s-a prezentat la sediul firmei și a solicitat un autoturism pentru o perioadă de două zile.
Reprezentanții societății i-au pus la dispoziție un Volkswagen Jetta negru, fabricat în anul 2014. Contractul inițial era valabil până pe 10 februarie, iar inculpatul a preluat mașina și cheia acesteia.
De activitatea de închiriere se ocupa soția administratorului firmei, angajată în cadrul societății.
A cerut de două ori prelungirea contractului
La 10 februarie, tânărul a contactat telefonic reprezentanta societății și a cerut prelungirea închirierii cu încă două zile.
Firma a fost de acord. Pentru că nu a reușit să ajungă la sediul societății, clientul a achitat suma prin transfer bancar.
Pe 12 februarie, acesta a solicitat o nouă prelungire, tot pentru două zile. Și de această dată, reprezentanții firmei au acceptat.
În seara aceleiași zile, angajata societății s-a întâlnit cu tânărul, iar acesta a semnat contractul pentru perioada 10–14 februarie și a achitat diferența de bani.
Conform contractului depus la dosar, prețul era de 185 de lei pe zi, valoarea totală pentru cele patru zile fiind de 740 de lei. Mașina trebuia restituită pe 14 februarie 2025, în jurul orei 18.45, părțile stabilind ca predarea să aibă loc în intervalul 19.00–20.00.
Nu a mai răspuns la telefon după expirarea contractului
În seara de 14 februarie, după expirarea perioadei pentru care fusese închiriat autoturismul, reprezentanta firmei a încercat să îl contacteze pe tânăr.
Acesta nu a răspuns nici la apelurile telefonice și nici la mesajele primite.
Reprezentanții societății au continuat să îl caute și în ziua următoare. La un moment dat, tânărul a răspuns printr-un mesaj trimis pe WhatsApp și a cerut ca închirierea să fie prelungită cu încă două zile.
De această dată, firma a refuzat și i-a solicitat să aducă imediat mașina înapoi.
Tânărul a răspuns simplu: ”Ok”.
Cu toate acestea, nu a restituit autoturismul și nu a mai răspuns solicitărilor ulterioare. Din conversațiile depuse la dosar rezultă că reprezentanții societății l-au somat în mod repetat să predea mașina, cerându-i la un moment dat să o returneze în termen de o oră.
Administratorul firmei a mers la poliție
Pentru că autoturismul nu fusese restituit, administratorul societății a depus o plângere la Poliția Orașului Vicovu de Sus.
Plângerea a fost formulată pe 15 februarie 2025, reprezentantul firmei reclamând că tânărul nu respectase termenii contractului și nu adusese mașina înapoi până la ora stabilită.
Anchetatorii au deschis un dosar pentru abuz de încredere, infracțiune care constă, printre altele, în folosirea pe nedrept sau refuzul de restituire a unui bun mobil primit în baza unui contract și pentru un scop determinat.
Instanța a considerat că, după expirarea contractului și după solicitarea fermă de restituire, tânărul nu mai avea dreptul să folosească autoturismul.
Mașina a fost găsită la un prieten al tânărului
În seara zilei de 16 februarie 2025, un polițist din cadrul Poliției Orașului Vicovu de Sus, care se afla în timpul liber, a observat în trafic autoturismul Volkswagen căutat.
Acesta și-a anunțat colegii, iar mașina a fost găsită ulterior într-o parcare de pe strada Volovățului.
Autoturismul nu se afla în posesia celui care îl închiriase, ci la un prieten al acestuia, căruia tânărul îi lăsase și cheia de pornire.
Prietenul a declarat că mașina fusese închiriată de inculpat și că, între 14 și 16 februarie, acesta o folosise pentru a se deplasa prin mai multe localități.
Polițiștii au ridicat autoturismul și cheia, iar bunurile au fost lăsate în custodia administratorului firmei. La momentul predării, în procesul-verbal s-a consemnat că mașina nu prezenta avarii.
Firma a cerut despăgubiri de 6.580 de lei
Societatea de închirieri s-a constituit parte civilă și a cerut 6.580 de lei.
Suma solicitată reprezenta, potrivit hotărârii, contravaloarea perioadei în care firma nu ar fi putut utiliza mașina, combustibilul lipsă din rezervor și anumite operațiuni de curățare și reparare a banchetei din spate.
Judecătoria Rădăuți a admis integral acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata celor 6.580 de lei.
Prima instanță a considerat că societatea a suferit un prejudiciu atât prin nerestituirea la termen, cât și prin faptul că, după recuperarea mașinii, administratorului i s-a pus în vedere să nu o repare, să nu o modifice, să nu o înstrăineze și să nu dispună de ea până la soluționarea definitivă a cauzei.
Tânărul nu s-a prezentat la primul termen de judecată
În timpul anchetei, la audierile din 20 martie și 9 aprilie 2025, tânărul și-a exercitat dreptul la tăcere.
Dosarul a ajuns la Judecătoria Rădăuți în septembrie 2025. Deși primise personal citația, inculpatul nu s-a prezentat la primul termen de judecată, stabilit pentru 29 ianuarie 2026.
Instanța a considerat că acesta manifestase dezinteres față de proces.
Judecătorii au avut însă în vedere că tânărul avea 23 de ani, studii liceale, nu era căsătorit, nu avea ocupație și nu mai fusese condamnat anterior. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că scopul pedepsei putea fi atins fără trimiterea lui în penitenciar.
Condamnat inițial la nouă luni cu suspendare
Judecătoria Rădăuți l-a condamnat la nouă luni de închisoare, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru doi ani.
Pe durata supravegherii, tânărul trebuia să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, să comunice schimbarea locuinței și a locului de muncă, să anunțe deplasările mai lungi de cinci zile și să ofere informații despre mijloacele sale de existență.
De asemenea, trebuia să urmeze un program de reintegrare socială și să presteze 70 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității.
Instanța i-a atras atenția că suspendarea putea fi revocată dacă nu respecta măsurile impuse sau dacă săvârșea o altă infracțiune.
Firma și-a retras plângerea în timpul apelului
După condamnare, tânărul a formulat apel.
Înaintea termenului din 10 iunie 2026, administratorul societății a depus o declarație autentificată la notar, datată 27 mai 2026.
Prin document, firma și-a retras plângerea penală și a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
Abuzul de încredere este una dintre infracțiunile pentru care procesul penal poate începe numai în baza plângerii prealabile a persoanei vătămate. Aceasta poate fi retrasă până la pronunțarea unei hotărâri definitive, iar retragerea înlătură răspunderea penală.
Curtea a constatat că manifestarea de voință a firmei era expresă, necondiționată și formulată înainte ca sentința să devină definitivă. Inculpatul nu a cerut continuarea procesului pentru a încerca să obțină o soluție de achitare.
Procurorul a avut o opinie diferită
În ședința de judecată, procurorul a apreciat că retragerea plângerii ar trebui să producă efecte numai dacă este însușită și de Parchet.
Curtea de Apel Suceava nu a fost de acord.
Judecătorii au explicat că acordul procurorului este necesar în situațiile în care o infracțiune poate fi urmărită atât la plângerea victimei, cât și din oficiu, în special în anumite cauze de violență.
În cazul abuzului de încredere, acțiunea penală poate fi pusă în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Prin urmare, firma avea dreptul să retragă plângerea fără ca această decizie să fie condiționată de acceptul procurorului.
Ca urmare, condamnarea de nouă luni cu suspendare și obligația de plată a despăgubirilor au fost înlăturate, iar procesul penal s-a încheiat definitiv.
