You might also like
Judecătoria Suceava a dispus încetarea procesului penal față de Bozomală Gheorghe, zis ”Băiețelul”, cercetat pentru infracțiunea de lovirea sau alte violențe, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale pentru fapta comisă la data de 13 mai 2020.
Chiar dacă dosarul penal a fost închis, instanța a admis în parte acțiunea civilă exercitată de Ministerul Public în numele părții civile și l-a obligat pe inculpat să plătească 4.000 de lei daune morale.
Totodată, judecătorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, aparținând lui Bozomală Gheorghe, până la concurența sumei de 4.000 de lei, pentru garantarea achitării obligațiilor civile. Dispoziția privind măsura asigurătorie este executorie.
Instanța l-a obligat pe inculpat și la plata a 2.000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 500 de lei au fost stabilite prin actul de sesizare a instanței.
În același dosar, onorariile avocaților desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului: 1.080 de lei pentru avocatul persoanei vătămate și 1.044 de lei pentru avocatul inculpatului.
Decizia nu era definitivă la data pronunțării (23 ianuarie 2026). Față de aceasta se putea face apel în termen de 10 zile de la comunicare, în caz contrar decizia rămânând definitivă.
Numărul dosarului este 1132/314/2025.
În ziua de 13 mai 2020, în jurul orei 12.30, în timp ce se afla pe strada Oborului din satul/comuna Șcheia, inculpatul a lovit un minor, în vârstă de 12 ani, provocându-i leziuni care au necesitat 3-5 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal.
Instanța a reținut că între familia inculpatului și familia minorului agresat exista o stare conflictuală mai veche, deși persoanele implicate erau rude între ele. Conflictul ar fi pornit de la un teren, iar instanța a notat și faptul că, anterior incidentului din 13 mai 2020, inculpatul fusese agresat de tatăl minorului. Dintr-o ordonanță de clasare din alt dosar, rezultă că, la data de 18 martie 2020, tatăl minorului l-ar fi lovit pe inculpat din cauza unor neînțelegeri de vecinătate, dar și acea cauză a fost închisă tot ca urmare a intervenirii prescripției.
Judecătorii au stabilit că, în ziua de 13 mai 2020, minorul agresat se juca pe strada din fața casei sale, iar pe același drum se afla și fiul inculpatului, care se juca alături de alți copii. La un moment dat, între cei doi copii a izbucnit un conflict fizic.
Versiunea inculpatului a fost că minorul ar fi tras cu săgeți cu vârf metalic în păsări, că el i-a atras atenția și i-a chemat părinții la poartă, iar tatăl copilului ar fi fost cel care l-ar fi lovit ulterior pe minor. Instanța a observat însă că această versiune a apărut abia în faza de judecată și nu fusese relatată în timpul urmăririi penale. Aceeași schimbare a apărut și în declarațiile tatălui inculpatului, care a susținut în instanță că agresorul ar fi fost tatăl persoanei vătămate, însă nici el nu menționase acest aspect în faza de urmărire penală.
De cealaltă parte, minorul a declarat că, după conflictul avut cu fiul inculpatului, inculpatul s-a deplasat către el și i-a aplicat lovituri cu pumnii și picioarele în zona capului și corpului, fiind ulterior salvat de două persoane.
Mama minorului a confirmat în linii mari această variantă, deși în fața instanței a nuanțat unele aspecte privind succesiunea intervențiilor. La rândul său, un alt martor a declarat că l-a văzut pe inculpat fugind spre minor și lovindu-l o singură dată cu pumnul în cap.
Instanța a apreciat că declarațiile unuia dintre martori sunt credibile și hotărâtoare, chiar dacă acesta a spus ulterior că se află în relații de dușmănie cu inculpatul, întrucât în faza de urmărire penală nu menționase un astfel de conflict, iar declarațiile sale din cele două etape au fost aproape identice.
Din certificatul medico-legal din 14 mai 2020 a rezultat că minorul prezenta contuzii cu echimoze, excoriații și epistaxis la nivelul capului, leziuni care s-au putut produce prin loviri cu corpuri dure și care necesitau 3-5 zile de îngrijiri medicale. Instanța a concluzionat că agresiunea asupra minorului a existat și că aceasta a fost comisă de inculpat, printr-o lovitură de pumn în zona capului.
Deși inculpatul a cerut achitarea, susținând că nu există probe certe că el a fost autorul, instanța a respins această apărare. Judecătorii au reținut că existența faptei și comiterea ei de către inculpat au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu toate acestea, instanța a constatat că pentru infracțiunea de lovirea sau alte violențe era incidentă legea penală mai favorabilă de la momentul comiterii faptei, respectiv cea în vigoare la data de 13 mai 2020, înainte de introducerea formei agravate pentru violențele comise asupra minorilor. Prin urmare, termenul de prescripție aplicabil era de 5 ani.
Judecătorii au analizat și efectele deciziilor Curții Constituționale privind întreruperea cursului prescripției, reținând că, în perioada relevantă, nu a existat un cadru legal valabil care să permită întreruperea termenului. De asemenea, instanța a arătat că termenul nu a fost suspendat nici pe perioada stării de urgență, întrucât dosarul se afla atunci în faza de urmărire penală, iar organul de urmărire penală nu emisese o ordonanță de suspendare.
În aceste condiții, instanța a stabilit că termenul general de prescripție de 5 ani s-a împlinit cel târziu la data de 12 mai 2025, astfel că a dispus încetarea procesului penal față de inculpat pentru infracțiunea de lovirea sau alte violențe, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.
Pe latura civilă însă, lucrurile nu s-au oprit aici. Reprezentantul Ministerului Public a cerut, în numele minorului, daune morale de 10.000 de lei. Instanța a apreciat că, deși leziunile fizice au fost evaluate la numai 3-5 zile de îngrijiri medicale, impactul psihic asupra victimei a fost mai puternic.
Judecătorii au avut în vedere faptul că minorul avea 12 ani la data agresiunii, că a fost lovit de un adult de 40 de ani, că a suferit nu doar fizic, ci și emoțional, și că, potrivit declarației mamei sale, după incident a devenit temător, se speria chiar și atunci când cineva ridica puțin glasul și a avut nevoie de sprijinul unui psiholog.
Instanța a considerat că suma de 4.000 de lei reprezintă o despăgubire justă și echitabilă, fără a deveni o sursă de îmbogățire fără justă cauză, și a admis în parte acțiunea civilă, obligând inculpatul să achite această sumă minorului, cu titlu de daune morale.
Totodată, având în vedere că persoana vătămată era minoră, instanța a apreciat că se impune în mod obligatoriu luarea unei măsuri asigurătorii. Astfel, a instituit sechestru asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, ale inculpatului, până la concurența sumei de 4.000 de lei, în vederea garantării plății despăgubirilor civile. Dispoziția privind sechestrul este executorie.
Așteptarea prescrierii
Procesul a pornit de la o faptă comisă la data de 13 mai 2020.
Cu toate acestea, dosarul a rămas ani de zile în faza de urmărire penală, fiind trimis în judecată abia în ianuarie 2025, la aproape cinci ani de la comiterea faptei. În acest interval, ancheta a avansat lent, iar termenul de prescripție a continuat să curgă.
După ajungerea în instanță, procesul a fost marcat de amânări succesive, reaudierea martorilor și clarificări procedurale, inclusiv desemnarea unui avocat din oficiu pentru inculpat și discuții privind prescripția răspunderii penale.
Astfel, până la momentul soluționării cauzei, în 2026, termenul legal de tragere la răspundere penală era deja depășit, iar instanța a fost obligată să dispună încetarea procesului penal ca urmare a prescripției.
Chiar dacă fapta a fost considerată dovedită, inculpatul nu a mai putut fi condamnat penal.
