Curtea de Apel Suceava a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul Mihai Iulian C. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals în declarații și participație improprie la fals intelectual, ca urmare a prescripției răspunderii penale.
Inițial, Judecătoria Suceava l-a condamnat pe inculpat la un an și două luni de închisoare cu suspendare pentru săvârșirea infracțiunilor menționate, dar după ce decizia Curții de Apel Suceava, acea condamnare este egală cu zero.
Decizia este definitivă.
Inculpatul și persoana vătămată au fost căsătoriți în perioada 1997 – 2012, având împreună doi copii.
În anul 2003, inculpatul i-a donat soției sale 50% dintr-un imobil pe care acesta le deținea în municipiul Suceava, construcție pe care ulterior, cei doi soți au edificat un imobil compus din trei apartamente.
Potrivit sentinței civile din 2014, căsătoria celor doi a fost încheiată de comun acord. Din ziua desfacerii căsătoriei și până la data condamnării Judecătoriei Suceava, niciunul dintre cei doi nu a deschis acțiunea de partajare a bunurilor.
Pe urmă, în anul 2015, bărbatul a vândut imobilul anterior menționat, știind că nu are acest drept, deoarece o parte a fost donată persoanei vătămate.
De asemenea, cu ocazia înstrăinării imobilului către noul proprietar, inculpatul a declarat în fals, pe proprie răspundere, în fața unui notar faptul că imobilul nu este grevat de niciun dezmembrământ al dreptului de proprietate, nu a fost înstrăinat niciunei persoane anterior sub nicio formă sau modalitate și nu s-au constituit drepturi reale în favoare altor persoane.
În baza celor declarate pe proprie răspundere de către inculpat, a fost încheiat în fals, fără intenție, de către notar, contractul de vânzare autentificat prin care inculpatul a înstrăinat imobilul în discuție către noul proprietar.
Cu privire la infracțiunea de înșelăciune, noul proprietar a susținut că nu a fost prejudiciat, având în vedere că a vândut imobilul fiicei inculpatului și al persoanei vătămate.
Prin această metodă, inculpatul i-a dat fiicei sale parte din bunurile ce ar fi trebuit partajate în urma divorțului de persoana vătămată.
Autoritățile au constatat că inculpatul a manifestat un vădit dispreț față de normele de conviețuire socială, încercând să pună la adăpost de legea civilă bunurile partajabile prin săvârșirea de fapte penale.
La audieri, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa și a solicitat încheierea unui acord ca urmare a recunoașterii vinovăției. Având în vedere gravitatea faptelor săvârșite de către inculpat, în cauză s-a considerat că nu se impune încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției.
Persoana vătămată a reclamat și faptul că individul i-a vândut autoturismul, cu promisiunea că îi va cumpăra altul. În instanță, reclamația femeii a fost neînsemnată, atâta timp cât nu avea nicio dovadă care să prezinte o înțelegere între cei doi.













