Tribunalul Suceava a anulat două decizii de concediere emise de societatea Novafarm SRL împotriva unei angajate de la punctul de lucru din Vatra Dornei, după ce a constatat că firma nu precizase motivele concrete pentru care hotărâse desființarea postului acesteia.
Instanța a dispus anularea deciziilor de concediere nr. 33 din 19 martie 2026 și nr. 36 din 26 martie 2026.
You might also like
Societatea a fost obligată să-i plătească fostei angajate toate salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat în perioada 21 aprilie – 1 septembrie 2026, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.
În plus, Novafarm trebuie să calculeze și să achite sporul de 100% pentru orele lucrate în zilele de sărbătoare legală, în perioada 24 aprilie 2023 – 24 aprilie 2026, împreună cu dobânzile aferente.
Firma a mai fost obligată să plătească angajatei 2.000 de lei cheltuieli de judecată.
Reclamanta solicitase și 10.000 de lei daune morale, precum și plata sporului de 75% pentru ore suplimentare, însă aceste pretenții au fost respinse, judecătorii apreciind că nu au fost dovedite condițiile necesare acordării lor.
În ceea ce privește reintegrarea, instanța a luat act de renunțarea angajatei la această solicitare, deoarece Novafarm emisese deja, la 26 august 2026, o decizie prin care dispusese revenirea acesteia la locul de muncă, începând cu 1 septembrie 2026, cu un salariu brut de 5.048 de lei.
Hotărârea a fost pronunțată la data de 17 septembrie 2026 și putea fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Numărul dosarului este 1324/86/2026.
Două concedieri într-o săptămână, fără explicații concrete. Angajata a reclamat și trei ani de muncă în zilele de duminică și sărbători legale
Potrivit documentelor din dosar, femeia a fost angajată la Novafarm SRL, punctul de lucru din Vatra Dornei, începând cu 24 aprilie 2023, în funcția de asistent medical de farmacie, cu un salariu brut inițial de 3.262 de lei.
La 19 martie 2026, angajatorul a emis o decizie prin care dispunea încetarea contractului de muncă, invocând articolul din Codul muncii referitor la desființarea postului.
O săptămână mai târziu, la 26 martie 2026, firma a emis o a doua decizie de concediere, întemeiată pe același articol, dar cu o altă dată de încetare a contractului.
Angajata a reclamat că niciuna dintre cele două decizii nu explica de ce era necesară desființarea postului, nefiind prezentate motive economice, un plan de reorganizare sau alte împrejurări concrete.
Mai mult, în documentele de concediere figura un număr de contract de muncă diferit de cel în baza căruia femeia fusese angajată.
Aceasta a contestat în instanță concedierea și a solicitat recuperarea salariilor pierdute.
Totodată, a susținut că, timp de aproximativ trei ani, lucrase în mod repetat duminica și în zilele de sărbătoare legală, fără să beneficieze de toate compensațiile prevăzute de lege.
În susținerea afirmațiilor, angajata a depus fotografii cu programul farmaciei, din care rezulta că unitatea funcționa de luni până vineri între orele 8.00 și 20.00, sâmbăta între 9.00 și 17.00, iar duminica între 9.00 și 15.00.
Un martor a confirmat că femeia și colega sa lucrau în două schimburi, inclusiv duminica și în sărbătorile legale, prin rotație. Acesta a arătat că, uneori, angajatele rămâneau peste program atunci când aveau clienți.
Deși a fost citată legal, Novafarm nu a depus întâmpinare și nici documentele solicitate de instanță privind pontajele, statele de plată și compensarea muncii prestate în zilele de sărbătoare legală.
Judecătorii au constatat că simpla invocare a articolului din Codul muncii referitor la desființarea postului nu era suficientă pentru concediere.
Firma trebuia să explice concret de ce postul fusese eliminat, ce probleme economice sau organizatorice justificau măsura și cum urma aceasta să contribuie la reorganizarea activității.
În lipsa acestor explicații, ambele decizii au fost considerate nelegale și au fost anulate.
În privința sporurilor salariale, Tribunalul a reținut că angajata lucrase în zile de sărbătoare legală, fără ca firma să dovedească acordarea zilelor libere compensatorii. Prin urmare, societatea trebuie să-i achite sporul de 100% pentru orele respective.
În schimb, instanța a respins solicitarea sporului de 75% pentru ore suplimentare, întrucât nu s-a dovedit că femeia depășea în mod obișnuit programul normal de 40 de ore pe săptămână. Simplul fapt că lucra duminica nu însemna automat că efectua ore suplimentare.
Judecătorii au respins și cererea de 10.000 de lei daune morale, considerând că prejudiciul invocat și legătura acestuia cu faptele reclamate nu au fost dovedite.
În final, Novafarm SRL trebuie să achite salariile aferente perioadei în care angajata a fost concediată, sporurile restante pentru sărbătorile legale, dobânzile corespunzătoare și 2.000 de lei cheltuieli de judecată.
