Cuțitul folosit la comiterea faptei a fost confiscat de către instanță, iar unele bunuri ridicate în cauză au fost restituite, inclusiv un obiect vestimentar către victimă și o șapcă către inculpat.
Victima nu s-a constituit parte civilă în proces.
Decizia este definitivă.
Numărul dosarului este 3687/86/2025.
Inculpatul și persoana vătămată sunt frați și locuiesc în imobile alăturate, fiecare având curte separată. La data de 18 octombrie 2025, victima se afla în drum, în fața curții locuinței sale, împreună cu doi martori, lucrând la o stivă de lemne.
În acel moment, fratele său, aflat în stare de ebrietate, s-a apropiat și a început să-i ceară socoteală în legătură cu lemnele. Cei doi au început să se certe și să își adreseze injurii, iar la un moment dat persoana vătămată l-a împins pe inculpat, acesta dezechilibrându-se și căzând la pământ.
Ulterior, victima a intrat în curtea locuinței sale, iar inculpatul s-a ridicat și s-a dus către propria casă. La scurt timp, acesta s-a întors având asupra sa un cuțit, a intrat în curtea fratelui său și s-a îndreptat spre acesta.
Între cei doi a izbucnit o nouă altercație, iar inculpatul i-a aplicat fratelui său o lovitură cu cuțitul în zona pieptului. După agresiune, victima a fost dusă în casă de o martoră, care a observat rana gravă și a încercat să oprească sângerarea cu un prosop.
La fața locului a fost solicitat un echipaj de ambulanță, care a preluat victima pentru acordarea îngrijirilor medicale. Aceasta a fost transportată inițial la Spitalul Municipal Fălticeni, unde a fost diagnosticată cu plagă înjunghiată la nivelul hemitoracelui stâng anterior, în regiunea pectorală, și pneumotorax stâng masiv. Ulterior, victima a fost transferată la Spitalul Județean Suceava, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale de urgență.
Raportul medico-legal a arătat că victima a suferit un traumatism toracic, plagă înțepat-tăiată în regiunea pectorală, emfizem subcutanat torace anterior stâng și pneumotorax stâng masiv. Leziunile au necesitat intervenție chirurgicală de urgență și 20–25 de zile de îngrijiri medicale, fiind de natură să îi pună viața în primejdie.
Polițiștii ajunși la fața locului l-au identificat pe inculpat în apropierea ambulanței în care victimei i se acordau îngrijiri. Acesta avea un comportament agitat și purta cuțitul într-o teacă, la brâu. Oamenii legii l-au deposedat de cuțit și l-au condus la sediul poliției.
Inculpatul nu a recunoscut fapta și a susținut că nu ar fi intrat în curtea fratelui său. Acesta a declarat că în ziua respectivă ar fi fost la biserică între orele 09.00 și 14.00, iar ulterior ar fi avut doar o discuție cu fratele său, care i-ar fi dat un cuțit să îl ascută. Instanța a respins această apărare, arătând că declarația inculpatului nu se coroborează cu probele din dosar.
Judecătorii au respins și varianta legitimei apărări. Instanța a arătat că împingerea inițială exercitată de victimă încetase în momentul în care aceasta s-a retras în curtea locuinței sale, astfel că nu mai exista un atac material, direct și imediat. Revenirea inculpatului înarmat cu un cuțit și aplicarea unei lovituri în zona pieptului a fost calificată drept o reacție ofensivă și disproporționată, nu o acțiune defensivă.
De asemenea, instanța a respins și reținerea circumstanței atenuante a provocării, arătând că disputa a fost inițiată chiar de inculpat, care s-a dus la fratele său și i-a cerut explicații. În plus, reacția inculpatului nu a fost una spontană, ci a presupus plecarea de la locul conflictului, înarmarea cu un cuțit și revenirea în curtea victimei.
Instanța a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă de omor în vătămare corporală. Judecătorii au arătat că inculpatul a lovit cu un obiect tăietor-înțepător într-o zonă vitală, respectiv pieptul, unde se află inima și plămânul stâng. Potrivit instanței, aceste elemente arată existența cel puțin a intenției indirecte de a suprima viața victimei.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea faptelor, consumul de alcool, folosirea unui cuțit, zona vitală vizată, urmările produse, dar și faptul că inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind condamnat în trecut pentru viol, condamnare pentru care termenul de reabilitare era împlinit.
Judecătorii au reținut că inculpatul a avut o conduită procesuală nesinceră, nerecunoscând faptele pentru care a fost trimis în judecată.













