Tribunalul Suceava a pus capăt unui proces deschis de un agent de securitate împotriva firmei la care lucra din anul 2018, după ce angajatul a anunțat că a ajuns la o înțelegere amiabilă cu angajatorul și că a primit o sumă de bani. Bărbatul solicitase în instanță plata orelor suplimentare, a sporurilor pentru munca de noapte, weekend și sărbători legale, precum și a altor drepturi salariale despre care susținea că nu i-au fost achitate corespunzător.
Tribunalul Suceava a respins acțiunea ca urmare a renunțării reclamantului la dreptul pretins. Instanța nu a mai analizat dacă angajatorul încălcase sau nu prevederile contractului individual de muncă.
La primul termen de judecată, avocatul agentului de securitate a informat instanța că litigiul fusese soluționat pe cale amiabilă, clientul său primind o sumă de bani. Valoarea acesteia nu a fost precizată în hotărârea judecătorească.
Pentru a confirma înțelegerea, angajatul a întocmit o declarație notarială, autentificată la 1 octombrie 2026, prin care a renunțat expres atât la judecată, cât și la drepturile solicitate în cadrul procesului.
Judecătorii au luat act de această renunțare și au respins cererea angajatorului de obligare a salariatului la plata cheltuielilor de judecată, deoarece firma nu a prezentat dovezi privind aceste cheltuieli.
Hotărârea putea fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Numărul dosarului este 414/86/2026.
Agentul de securitate susținea că lucra peste program, fără să primească toate sporurile prevăzute în contract
Procesul a început la 10 februarie 2026, când agentul de securitate a chemat în judecată societatea la care era angajat, solicitând recalcularea și plata drepturilor salariale aferente perioadei septembrie 2018 – februarie 2026.
Bărbatul lucra în cadrul firmei în baza unui contract individual de muncă încheiat la 13 august 2018. Potrivit documentului, programul său normal de lucru era de opt ore pe zi.
În cererea de chemare în judecată, salariatul a susținut că această prevedere nu fusese respectată și că, în realitate, lucrase numeroase ore suplimentare pentru care nu primise remunerația corespunzătoare.
Acesta a reclamat și nerespectarea mai multor clauze contractuale referitoare la sporurile salariale. Concret, a solicitat plata sporului de 75% pentru ore suplimentare, a sporului de 100% pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legală, a sporului de 25% pentru orele de noapte și a sporului de 1% pentru activitatea desfășurată în weekend, în măsura în care acestea nu fuseseră compensate prin alte modalități prevăzute de lege și de contract.
Pentru a-și susține pretențiile, agentul de securitate a depus la dosar copii ale pontajelor și documente privind sumele virate în contul său bancar, considerând că diferențele dintre timpul efectiv lucrat și banii încasați demonstrau existența unor drepturi salariale restante.
Bărbatul a arătat că se adresase anterior Inspectoratului Teritorial de Muncă Suceava cu o reclamație. Sesizarea fusese transmisă ulterior către ITM Ilfov, instituție despre care reclamantul a susținut că identificase nereguli. Răspunsul primit de la inspectorii de muncă a fost depus la dosar.
În cadrul procesului, salariatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea unor martori și efectuarea unei expertize de specialitate pentru stabilirea drepturilor salariale pe care considera că trebuia să le primească.
De cealaltă parte, firma a respins acuzațiile și a susținut că angajatului îi fuseseră achitate integral toate drepturile salariale, inclusiv orele suplimentare și sporurile aferente.
În întâmpinarea depusă la 17 aprilie 2026, societatea a arătat că plățile efectuate corespundeau pontajelor și prevederilor contractului individual de muncă.
Reprezentanții firmei au contestat și relevanța unor calcule prezentate de angajat, susținând că acestea erau întocmite de mână, pe file nedatate și nesemnate. Mai mult, societatea a afirmat că inclusiv din respectivele calcule rezulta că salariatul încasase, în anumiți ani, sume nete mai mari decât salariul net stabilit prin contract.
Angajatorul a cerut respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Disputa nu a mai ajuns însă în etapa administrării probelor. La termenul din 5 octombrie 2026, avocatul salariatului a anunțat că părțile își rezolvaseră neînțelegerile, iar clientul său nu mai avea pretenții.
În consecință, Tribunalul Suceava a închis litigiul prin respingerea acțiunii ca urmare a renunțării la dreptul pretins, fără să stabilească dacă orele suplimentare și sporurile reclamate fuseseră sau nu achitate corect.














