Tribunalul Suceava a încetat procesul penal deschis împotriva lui Constantin Culipei, judecat pentru evaziune fiscală în formă continuată, după ce a constatat intervenirea prescripției răspunderii penale. Soluția nu echivalează însă cu o achitare: inculpatul solicitase continuarea procesului, iar instanța a analizat probele și a concluzionat că prezumția de nevinovăție a fost răsturnată, iar vinovăția sa a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Dosarul vizează o schemă derulată în perioada august 2012 – iunie 2015, în care în contabilitatea societății administrate de Culipei au fost evidențiate 26 de livrări intracomunitare despre care instanța a stabilit că nu au avut corespondent în realitate. Valoarea veniturilor înregistrate în legătură cu aceste operațiuni a fost de 260.424,34 de euro, iar mărfurile înscrise în documente mergeau, pe hârtie, către societăți din Polonia, Grecia și Bulgaria. Era vorba în principal despre cantități foarte mari de șervețele umede, dar și despre articole de îmbrăcăminte și alte produse.
You might also like
Hotărârea nu era definitivă la data pronunțării (27 august 2026) și putea fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Numărul dosarului este 2057/86/2023.
Proces penal încetat, dar peste 280.000 de lei trebuie plătiți statului
Deși răspunderea penală s-a prescris, Tribunalul Suceava a soluționat latura civilă a cauzei.
Constantin Culipei a fost obligat să achite statului, prin ANAF, suma de 256.442,40 de lei, reprezentând prejudiciu principal, la care se adaugă obligațiile fiscale accesorii – dobânzi și penalități – calculate de la scadența obligațiilor până la achitarea integrală.
Separat, Culipei a fost obligat, în solidar cu Loredana Diana Burdujoc, la plata altor 23.976 de lei, tot cu titlu de prejudiciu principal, plus accesoriile fiscale.
În total, prejudiciul principal reținut de instanță în urma expertizei judiciare ajunge astfel la 280.418,40 de lei.
Diferența față de suma de 280.616,84 de lei stabilită inițial de organele fiscale a rezultat, potrivit Tribunalului, din modul de calcul al cursului de schimb folosit pentru transformarea în lei a sumelor facturate în euro. Expertiza contabilă judiciară a stabilit că valoarea operațiunilor analizate a fost de 1.168.409,55 de lei, iar TVA-ul aferent, considerat prejudiciu, a fost de 280.418,40 de lei.
Instanța a menținut și sechestrul instituit în anul 2019 asupra bunurilor lui Constantin Culipei, până la concurența sumei de 280.616,84 de lei. Printre bunurile menționate în hotărâre se află o casă de locuit din Plopeni, cu suprafața de 144 de metri pătrați, și un garaj de 60 de metri pătrați, valoarea de impozitare a construcțiilor fiind indicată la 354.000 de lei. Sechestrul asupra bunurilor Loredanei Diana Burdujoc a fost menținut până la concurența sumei de 23.976 de lei.
Constantin Culipei mai trebuie să plătească 10.550 de lei cheltuieli judiciare către stat și încă 5.060 de lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertul contabil.
Tribunalul a dispus, totodată, desființarea în totalitate a înscrisurilor falsificate folosite pentru cele 26 de livrări: facturi, chitanțe, scrisori internaționale de transport CMR, packing-list-uri, ordine de livrare și alte documente care însoțeau operațiunile comerciale.
Cum funcționa mecanismul: mărfuri de peste 260.000 de euro, trimise în acte către trei firme din Europa
Dosarul a pornit de la activitatea societății COOL EXPRES SRL, administrată de Constantin Culipei.
Potrivit rechizitoriului, însușit în privința situației de fapt de Tribunalul Suceava, în perioada august 2012 – iunie 2015 au fost înregistrate în mod repetat în contabilitate venituri provenite din operațiuni care nu aveau la bază livrări reale.
Cele 26 de facturi, în valoare cumulată de 260.424,34 de euro, erau împărțite între trei parteneri externi:
- DAVBUD SPZOO – Polonia: 7 livrări;
- AK EMPORIKI KATASKEVASTIKI SA – Grecia: 16 livrări;
- ROMASTER TRADE LTD – Bulgaria: 3 livrări.
Scopul reținut de anchetatori și de instanță a fost obținerea nelegală a scutirii de TVA aplicabile livrărilor intracomunitare.
Pe hârtie, în Polonia plecau haine și sute de mii de pachete de șervețele
Relația comercială declarată cu firma poloneză DAVBUD SPZOO cuprindea șapte pretinse livrări, efectuate în perioada august – septembrie 2012, în valoare totală de aproximativ 89.806 euro.
Primele documente nu priveau șervețele umede, ci cantități impresionante de produse textile. Într-o singură factură, din 1 august 2012, figurau mii de pulovere și hanorace. Alte facturi menționau sute de pături din bumbac, peste 14.000 de pulovere de lână, sute de perechi de papuci de interior, mii de articole de lenjerie, rochii, pijamale, jachete și hanorace.
Ulterior, documentele au început să cuprindă cantități uriașe de șervețele umede.
Factura din 3 septembrie 2012 menționa 50.000 de pachete, cea din 4 septembrie – 63.333 de pachete, cea din 14 septembrie – 67.000 de pachete, iar cea din 27 septembrie – 59.667 de pachete de șervețele umede.
Pentru unele dintre aceste transporturi existau și CMR-uri. De exemplu, documentele din 4 și 14 septembrie indicau câte 80.000 de pachete de șervețele, cu o greutate totală de 24 de tone, iar pentru transportul din 27 septembrie erau trecute, pe lângă șervețele, folie multistrat și materiale pentru tipar flexografic. Hotărârea a dispus desființarea acestor documente.
16 transporturi către Grecia: peste 860.000 de pachete de șervețele trecute prin acte
Cea mai amplă relație comercială analizată a fost cea cu AK EMPORIKI KATASKEVASTIKI SA din Grecia.
În documentele contabile apăreau 16 livrări, efectuate între august 2013 și iunie 2015, cu o valoare cumulată de aproximativ 148.058 de euro.
Facturile erau însoțite de chitanțe, ordine de livrare, comenzi, confirmări de primire și CMR-uri.
Cantitățile înscrise erau impresionante: 74.520 de pachete de șervețele într-un transport, 78.444 în altul, apoi 76.428, 69.660, 73.368, câte 77.400 în alte curse, 74.376 de pachete și alte zeci de mii la fiecare dintre transporturile următoare.
Adunate, cele 16 facturi înscriau peste 860.000 de pachete de șervețele umede.
Problema, potrivit instanței, a fost că autoritățile elene nu au putut verifica evidențele financiar-contabile ale societății grecești și nici nu au putut confirma primirea mărfurilor.
Firma din Bulgaria a fost doar un intermediar „pe hârtie”. Administratoarea a recunoscut
Cea mai explicită piesă din dosar privește relația cu ROMASTER TRADE LTD din Bulgaria.
În noiembrie 2014 au fost înregistrate trei livrări, în valoare totală de 22.560,28 de euro. Documentele indicau transportarea a 8.100 de pachete de șervețele în 3 noiembrie, alte 8.100 de pachete în 10 noiembrie și 5.400 de pachete în 17 noiembrie.
Administratorul societății bulgare era Loredana Diana Burdujoc.
Potrivit motivării Tribunalului, aceasta a recunoscut că ROMASTER TRADE LTD a figurat doar formal ca intermediar și că a primit bani pentru a permite folosirea societății în acest mecanism, fără să își mai amintească suma.
Instanța a reținut că Burdujoc a semnat și a aplicat ștampila firmei pe cele trei facturi și pe CMR-urile aferente. Au fost întocmite inclusiv chitanțe pentru a crea aparența că marfa fusese plătită.
În realitate, potrivit declarației acesteia reținute de judecător, nici mărfurile și nici banii înscriși în documente nu au fost transferați.
Loredana Diana Burdujoc fusese judecată separat și condamnată încă din 2021 pentru complicitate la evaziune fiscală în formă continuată la un an și patru luni de închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere pentru trei ani. Hotărârea respectivă a rămas definitivă prin neapelare.
Camioanele din acte nu apăreau pe drumurile și la frontierele României
Pentru a verifica dacă mărfurile au plecat într-adevăr din România, anchetatorii nu s-au limitat la facturi.
Au fost solicitate informații privind autovehiculele înscrise în documentele de transport.
Datele furnizate de administratorul infrastructurii rutiere au indicat că mijloacele de transport trecute în respectivele facturi și CMR-uri nu fuseseră detectate de sistemele automate de recunoaștere și nu figurau cu roviniete achiziționate, ceea ce indica faptul că nu fuseseră semnalate pe teritoriul României în modalitatea menționată în documente.
Au fost verificate și punctele de frontieră. Pentru mai multe autovehicule menționate în documentele comerciale, Direcția Generală a Vămilor a comunicat că nu figurau ca intrând sau ieșind din România și nu efectuaseră formalități vamale în perioada analizată.
Anchetatorii au mers și mai departe și au emis ordine europene de anchetă către Polonia, Bulgaria și Grecia, încercând să stabilească dacă firmele beneficiare existau în mod real și dacă mărfurile ajunseseră la acestea.
În cazul DAVBUD din Polonia, autoritățile au constatat că societatea nu desfășura activitate la sediul declarat, administratorul nu a putut fi identificat, iar tranzacțiile invocate nu au putut fi confirmate.
În Bulgaria, societatea ROMASTER prezenta caracteristicile unui „missing trader”, iar la sediul declarat nu a fost găsită firma, ci un cabinet de contabilitate.
În Grecia, autoritățile nu au putut confirma recepționarea mărfurilor.
Constantin Culipei a susținut că toate livrările au fost reale
Constantin Culipei a negat caracterul fictiv al tranzacțiilor.
Acesta a declarat că firma sa producea efectiv șervețele umede, cu ajutorul a două utilaje, folosind materii prime achiziționate din țară și din străinătate, iar produsele erau vândute atât în România, cât și în alte state membre ale Uniunii Europene.
În ceea ce privește DAVBUD, Culipei a susținut că a ajuns la reprezentanții societății prin intermediul unei cunoștințe, iar cumpărătorul venea cu propriile mijloace de transport pentru ridicarea mărfurilor și plătea în numerar.
Pentru firma grecească, acesta a afirmat că partenerul l-a găsit în mediul online, iar transportul și plata erau, de asemenea, asigurate de beneficiar.
Într-o altă declarație, administratorul a precizat că unele relații comerciale au început prin intermediul platformei Alibaba.com, iar datele despre transportatori erau cele comunicate de șoferii care veneau să ridice marfa. În cazul ROMASTER, a susținut că facturile către societatea bulgară fuseseră emise la solicitarea partenerului grec.
Firma producea într-adevăr șervețele. Instanța: asta nu demonstrează că transporturile din facturi au existat
Dosarul are și o nuanță importantă: Tribunalul nu a stabilit că societatea era una fictivă sau că nu producea marfă.
Foști angajați au confirmat că societatea desfășura efectiv activitate, producea șervețele umede și efectua livrări către clienți. Documentele contabile indicau inclusiv existența unor stocuri suficient de mari pentru a justifica, cel puțin valoric, multe dintre cantitățile înscrise în facturi.
Judecătorul a făcut însă distincția dintre a avea marfa și a demonstra că exact acea marfă a plecat către firmele din Polonia, Grecia și Bulgaria.
Instanța a arătat că existența unei capacități reale de producție și a unor stocuri de șervețele nu dovedește că livrările intracomunitare înscrise în cele 26 de facturi au fost realizate efectiv.
Contabila societății a explicat, la rândul său, că documentele erau înregistrate în contabilitate pe baza informațiilor și actelor furnizate de administrator și că nu verifica dacă operațiunile economice avuseseră loc în realitate.
Prin urmare, pentru Tribunal au cântărit decisiv rezultatele verificărilor făcute în România și în străinătate, lipsa dovezilor privind transporturile, situația societăților beneficiare și declarațiile administratoarei firmei din Bulgaria.
Instanța a respins cererea de achitare
Un element esențial al dosarului este faptul că problema prescripției fusese ridicată încă din noiembrie 2023.
Constantin Culipei a avut posibilitatea să accepte încetarea procesului, însă, prin avocat, a solicitat continuarea judecății, drept pe care legea îl acordă unei persoane care dorește ca instanța să analizeze fondul acuzației. Acesta nu a cerut procedura simplificată a recunoașterii faptelor, ci a solicitat reaudierea martorilor și efectuarea unei expertize financiar-contabile.
După administrarea acestor probe, Tribunalul a respins solicitarea apărării de achitare și a reținut că probele demonstrează vinovăția lui Constantin Culipei „dincolo de orice îndoială rezonabilă”.
O condamnare nu mai putea însă fi pronunțată.
Ultimul act material din infracțiunea continuată a fost plasat în iunie 2015. Pentru forma legii penale considerată mai favorabilă, infracțiunea era sancționată cu închisoarea de la 2 la 8 ani, ceea ce atrăgea un termen general de prescripție de opt ani.
Tribunalul a calculat că termenul a început să curgă în iunie 2015 și, ținând cont și de suspendarea timp de 60 de zile din perioada stării de urgență din anul 2020, prescripția s-a împlinit în august 2023.
În consecință, prin sentința din 27 august 2026, procesul penal împotriva lui Constantin Culipei a fost încetat ca urmare a prescripției generale a răspunderii penale, însă obligațiile civile stabilite de instanță, sechestrele și măsura desființării documentelor falsificate au rămas în picioare.
