O fostă angajată a Ministerului Public, care a lucrat timp de aproape 28 de ani ca personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a deschis un proces împotriva instituțiilor din sistemul judiciar sucevean, solicitând despăgubiri pentru concedii suplimentare despre care susținea că i-ar fi fost refuzate pe toată durata activității.
Elena H., pensionată începând cu data de 31 iulie 2020, a chemat în judecată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, cerând instanței să constate că a fost discriminată în raport cu alți salariați care lucrează în condiții grele, vătămătoare sau periculoase.
You might also like
Potrivit cererii depuse la Tribunalul Suceava, reclamanta susținea că, în perioada 1 iulie 1992 – 31 iulie 2020, a beneficiat anual de doar 30 de zile de concediu de odihnă, deși considera că avea dreptul legal la încă 10 zile suplimentare pe an, deoarece și-a desfășurat activitatea în condiții considerate grele sau vătămătoare.
Aceasta a invocat mai multe acte normative, inclusiv Codul Muncii, Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 și Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din instanțe și parchete. Fosta grefieră arăta că, pe toată perioada activității, a primit sporuri pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, ceea ce, în opinia sa, ar fi trebuit să conducă automat și la recunoașterea dreptului la concediu suplimentar.
În acțiune, femeia solicita:
- recunoașterea stării de discriminare;
- acordarea unui concediu anual total de 40 de zile;
- plata compensațiilor bănești pentru toate zilele de concediu suplimentar neefectuate din perioada 1992–2020;
- actualizarea sumelor cu rata inflației și dobânzi penalizatoare.
Reclamanta a invocat inclusiv jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, susținând că dreptul la concediu anual plătit este un drept fundamental care nu poate fi limitat sau anulat prin neinformarea salariatului.
Totodată, aceasta afirma că nu a fost niciodată informată despre posibilitatea de a beneficia de concediu suplimentar și că angajatorul avea obligația legală de a-i aduce la cunoștință toate drepturile de care beneficiază.
De cealaltă parte, reprezentanții Ministerului Public au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, arătând că eventualele drepturi salariale solicitate pentru perioade atât de vechi sunt supuse termenului general de prescripție de 3 ani.
Tribunalul Suceava a admis excepția prescripției invocată de pârâți și a respins ca prescrise toate pretențiile aferente perioadei anterioare datei de 16 octombrie 2020. Totodată, instanța a respins ca nefondată și restul cererii formulate de fosta grefieră împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Decizia nu era definitivă la data pronunțării (31 martie 2026). Față de aceasta se putea face apel în termen de 10 zile de la comunicare, în caz contrar decizia rămânând definitivă.
Numărul dosarului este 3515/86/2023.
