Curtea de Apel Suceava a admis apelurile formulate atât de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, cât și de inculpatul Dafin Tiberiu Mihai, și a redus pedeapsa aplicată acestuia într-un dosar ce vizează infracțiuni de act sexual cu un minor, tâlhărie calificată și lipsire de libertate în mod ilegal.
Instanța a constatat că printr-o încheiere anterioară s-a dispus schimbarea încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de act sexual cu un minor, faptele fiind separate în două infracțiuni distincte.
You might also like
Astfel, pentru fapta din octombrie 2020, inculpatul a primit o pedeapsă de 8 luni de închisoare, iar pentru fapta din 18 decembrie 2022 a fost condamnat la 2 ani de închisoare.
Judecătorii au menținut și pedepsele aplicate anterior pentru tâlhărie calificată și lipsire de libertate în mod ilegal, ambele fapte fiind comise în aprilie 2021, asupra aceleiași persoane vătămate.
În urma contopirii pedepselor, Curtea de Apel Suceava a stabilit ca Dafin Tiberiu Mihai să execute o pedeapsă finală de 4 ani, 10 luni și 20 de zile de închisoare cu executare în regim de detenție. Inițial, Judecătoria Suceava l-a condamnat la 5 ani și 4 luni de închisoare.
Decizia este definitivă.
Drama din spatele condamnării. Mediile toxice și abandonul social distrug destine
În anul 2015, familia lui Dafin Tiberiu Mihai publica un apel umanitar disperat, în care cerea ajutor cu haine și alimente pentru cei patru copii ai familiei, descriind o situație extrem de dificilă.
Mesajul, redactat de mama copiilor, vorbea despre lipsuri grave, probleme medicale și un trai la limita supraviețuirii. Tatăl era nevăzător din naștere, unul dintre băieți era înscris la o școală specială pentru probleme psihice, iar o fetiță de doar un an și jumătate suferea de o afecțiune gravă de vedere.
„Suntem prea necăjiți să mai și mințim, ne bate Dumnezeu”, scria femeia în apelul public, în care explica faptul că familia trăia doar din indemnizația de nevăzător a soțului și din alocațiile copiilor, având venituri totale de aproximativ 820 de lei pe lună.
Printre copiii enumerați în acel mesaj se afla și Dafin Tiberiu Mihai, care avea atunci 13 ani și era elev în clasa a VII-a.
La mai bine de un deceniu distanță, numele acestuia apare într-un dosar penal grav soluționat definitiv de Curtea de Apel Suceava, instanță care l-a condamnat la 4 ani, 10 luni și 20 de zile de închisoare cu executare pentru infracțiuni de act sexual cu un minor, tâlhărie calificată și lipsire de libertate în mod ilegal.
Dincolo de gravitatea faptelor și de responsabilitatea penală care îi aparține în totalitate, cazul readuce în discuție o realitate pe care societatea o ignoră de multe ori până când este prea târziu: câți copii crescuți în sărăcie extremă, în lipsuri, traumă și fără sprijin real ajung, peste ani, să aleagă drumuri greșite?
În apelul umanitar publicat în 2015, familia descria o viață marcată de neputință și lipsa oricăror perspective. Mama provenea la rândul ei dintr-un mediu extrem de dificil, crescând practic fără familie, după ce și-a pierdut mama la vârsta de doi ani și tatăl la 11 ani. Tatăl copiilor era nevăzător din naștere, iar întreaga familie supraviețuia din câteva sute de lei pe lună și din ajutoare.
În acel mediu au crescut și copiii.
Evident, nimic nu poate justifica infracțiunile pentru care Dafin Tiberiu Mihai a fost condamnat. Însă astfel de cazuri arată cât de important este ca statul, comunitatea, școala și serviciile sociale să intervină din timp în familiile aflate în situații dramatice, înainte ca abandonul, lipsa educației, anturajele periculoase și traumele acumulate să transforme copii vulnerabili în adulți cu comportamente antisociale.
Poate că unele destine ar putea fi schimbate dacă sprijinul pentru astfel de familii nu s-ar rezuma doar la donații ocazionale cu haine și alimente, ci ar exista consiliere psihologică, sprijin educațional real, monitorizare socială și programe care să ofere copiilor șansa unui alt drum în viață.
