Curtea de Apel Suceava a pronunțat decizia definitivă în dosarul în care Alina P. a fost judecată pentru abandon de familie.
Judecătorii au respins apelul inculpatei, dar au admis apelul formulat de persoanele vătămate (fostul soț și cele două fiice ale inculpatei), prin tatăl lor.
Astfel, instanța a desființat parțial sentința Judecătoriei Rădăuți din 20 august 2025, înlăturând măsura prin care fusese amânată aplicarea pedepsei.
În rejudecare, Curtea a dispus condamnarea inculpatei la 2.000 de lei amendă penală (200 zile-amendă, 10 lei/zi), pentru infracțiunea de abandon de familie.
Judecătorii au atras atenția că, dacă nu va plăti amenda cu rea-credință, aceasta poate fi înlocuită cu închisoarea.
De asemenea, inculpata a fost obligată să plătească 400 de lei cheltuieli judiciare în apel și 2.500 de lei către reprezentantul legal al persoanelor vătămate, cu titlu de onorariu avocat.
Decizia este definitivă.
Numărul dosarului este 4720/285/2024.
Inculpata are 32 de ani, cetăţenie română, studii medii, căsătorită, studii postliceale, casnică, de profesie fotograf, locuiește în Marea Britanie, unde are în întreţinere alţi doi copii minori iar unul este nou născut.
La data de 17 ianuarie 2024, tatăl a două minore a formulat plângere prealabilă, arătând că inculpata (fosta sa soție) nu a achitat timp îndelungat pensia de întreținere stabilită printr-o decizie civilă definitivă a Tribunalului Suceava.
Din actele dosarului a rezultat că femeia și tatăl copiilor au avut o relație de aproximativ 5 ani, inclusiv o perioadă de căsătorie, iar din această relație au rezultat două fete, care aveau, la momentul anchetei, 9 ani și 6-7 ani.
Inițial, printr-o sentință civilă din anul 2019, locuința minorilor fusese stabilită la mamă, iar tatăl fusese obligat la plata pensiei de întreținere, în cuantum de 900 de lire sterline pentru fiecare minoră. Ulterior însă, printr-o decizie civilă a Tribunalului Suceava, rămasă definitivă chiar la data pronunțării, s-a stabilit domiciliul celor două minore la tatăl lor, iar mama a fost obligată să plătească o pensie lunară de întreținere în cuantum de 1/6 din salariul de bază minim net pe țară, pentru fiecare dintre minore, până la majoratul acestora. Totodată, i-a fost stabilit și un program de vizită.
Instanța a reținut că, de la data de 22 iulie 2020, când obligația de plată a devenit activă, și până la momentul sesizării penale, inculpata nu și-a executat în mod constant această obligație. Mai exact, potrivit probatoriului, femeia a efectuat doar câteva plăți izolate și parțiale.
Tatăl minorilor a depus la dosar mai multe dovezi de transfer bancar, prin care a demonstrat că femeia le-a trimis minorelor în 5 ani suma totală de 3.179,75 lei.
- un transfer prin MoneyGram, din 01.06.2019, în sumă de 120 lire, echivalentul a 598,83 lei;
- un transfer prin MoneyGram, din 29.07.2019, în sumă de 110 lire, echivalentul a 509,50 lei;
- un extras de cont privind plata din 03.01.2023, în sumă de 488,26 lei;
- un extras de cont privind plata din 06.02.2023, în sumă de 452,56 lei;
- un extras de cont privind plata din 05.02.2024, în sumă de 713,19 lei;
- un extras de cont privind plata din 04.03.2024, în sumă de 507,53 lei;
- un extras de cont privind plata din 29.04.2024, în sumă de 508,71 lei.
Judecătorii au arătat că plățile din anul 2019 au fost făcute înainte ca obligația de întreținere să fie stabilită în sarcina inculpatei, iar cele din anul 2024 au fost efectuate după formularea plângerii penale.
În timpul anchetei, bunica paternă a copiilor a declarat că, încă din anul 2018, fosta noră și-ar fi lăsat cele două fiice în grija tatălui și a familiei acestuia, iar de atunci ea și ceilalți membri ai familiei l-au ajutat pe fiul său în creșterea și educarea fetelor. Aceasta a mai spus că femeia ar fi plătit doar de câteva ori pensia de întreținere și nu și-a respectat obligația în mod constant.
Din actele comunicate de instituțiile statului a rezultat că inculpata:
- nu figura înregistrată în Revisal cu contract individual de muncă activ, suspendat sau încetat;
- nu figura în bazele AJOFM cu indemnizație de șomaj sau cerere pentru găsirea unui loc de muncă;
- nu apărea în evidențele fiscale cu venituri;
- nu deținea calități ori funcții în cadrul profesioniștilor înregistrați în registrul comerțului;
- nu era înregistrată în evidențele CAS Suceava ca asigurată;
- nu figura cu boli neuro-psihice sau cronice care să îi afecteze capacitatea de muncă.
Din ancheta socială efectuată de primăria de domiciliu a reieșit că, la data întocmirii documentului, femeia nu se afla în țară, fiind plecată în Marea Britanie împreună cu actualul soț, cu care este căsătorită din 26 ianuarie 2023, și cu care are o fiică în vârstă de 3 ani. S-a consemnat că nu are bunuri proprii înscrise și că locuiește, atunci când vine în România, într-o casă ce aparține soțului său. Tot potrivit anchetei, până în luna noiembrie 2023 beneficiase în Marea Britanie de indemnizație pentru creșterea copilului, iar după aceea era casnică.
Pe de altă parte, dintr-o altă anchetă socială a rezultat că tatăl copiilor nu avea venituri permanente și lucra ocazional în construcții. În același document s-a arătat că în anul 2020, pentru o perioadă de 6 luni, cele două minore au locuit cu mama lor, iar în perioada mai 2021 – noiembrie 2022, fiica cea mare a locuit cu aceasta în Marea Britanie. Totodată, s-a consemnat că fetele refuzau să vorbească prin telefon cu mama lor.
Audiată în cauză, inculpata a declarat că, în luna mai 2021, a luat-o pe fiica cea mare în baza programului de vizită, iar aceasta nu ar mai fi vrut să se întoarcă la tatăl său, motiv pentru care a rămas cu ea. Femeia a susținut că minora a locuit cu ea timp de 1 an și 7 luni în Marea Britanie și că, în această perioadă, ea a suportat toate cheltuielile de creștere și educare.
Cu privire la neplata pensiei de întreținere, inculpata a recunoscut că, de la data pronunțării deciziei Tribunalului Suceava și până la momentul plângerii, a plătit doar de câteva ori. Ea a motivat această situație prin faptul că locuiește în Marea Britanie, unde nu produce venituri fixe, că a fost în concediu de creștere a copilului și că în prezent lucrează ocazional ca fotograf.
La unul dintre termenele de judecată, apărătorul inculpatei a arătat că aceasta nu se poate prezenta fizic în țară, deoarece se află în Marea Britanie și născuse de foarte puțin timp, însă a fost de acord să participe prin videoconferință, prin aplicația WhatsApp. După ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile procesuale, femeia a declarat că recunoaște fapta și că dorește să fie judecată în procedura simplificată, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Judecătorii au arătat că reaua-credință rezultă din faptul că inculpata:
- știa despre existența obligației stabilite prin hotărâre definitivă;
- era aptă de muncă;
- nu avea probleme medicale care să îi afecteze capacitatea de muncă;
- desfășura activități remunerate ca fotograf în Marea Britanie;
- a făcut doar plăți sporadice și insuficiente.
Instanța a respins apărarea potrivit căreia femeia nu ar trebui trasă la răspundere pentru că tatăl copiilor nu i-ar fi permis să aibă legături personale cu minorele, arătând că eventualele neînțelegeri privind programul de vizită nu o exonerează de obligația legală de întreținere.
În apel, femeia a cerut în principal încetarea procesului penal, invocând tardivitatea plângerii prealabile. Curtea a respins această susținere, arătând că, în cauză, organele judiciare s-au sesizat și din oficiu, întrucât victimele erau minore, iar legea permite acest lucru tocmai pentru a asigura o protecție sporită persoanelor vătămate lipsite de capacitate deplină de exercițiu.
Curtea a subliniat că simpla existență a unei plângeri tardive nu împiedică sesizarea din oficiu a organelor judiciare, atunci când este vorba despre protejarea intereselor unor copii minori.
În concluzie, instanța de apel a menținut constatările privind vinovăția inculpatei și a arătat că aceasta, începând cu data de 22 iulie 2020, nu a achitat integral, cu rea-credință, timp de mai mult de 3 luni, pensia de întreținere datorată celor două fiice minore, aflate în grija tatălui.
