Polițistul brașovean Daniel Cek (Daniel Ceclan), cunoscut pentru numeroasele sale campanii umanitare, a publicat pe rețelele de socializare un mesaj emoționant despre Sara Pleșa Popescu, o tânără din Deva care se confruntă cu multiple afecțiuni grave. Alături de preotul fălticenean Alexandru Lungu, cei doi și-au unit forțele pentru a-i oferi Sarei un vis simplu, dar vital: un apartament în Cluj, aproape de spitalele în care este tratată.
Mai jos redăm integral apelul publicat de polițistul Daniel Cek:
„Am cunoscut multe povești. M-am plecat în fața multor oameni în genunchi. Dar astăzi, vreau să vă vorbesc despre o fată care mi-a rămas în inimă. O fată care trăiește, zi de zi, o luptă tăcută. O fată pe nume Sara, sufletul din spatele paginii Boala cu o mie de fețe.
Mulți dintre voi o cunoașteți. Ați citit postările ei, i-ați simțit zbuciumul și, poate, ați plâns în tăcere alături de ea. Pentru că Sara n-a scris doar cuvinte. A scris cu răni. Cu suferință. Cu acea sinceritate dureroasă pe care o au doar cei care au trecut prin foc.
Se luptă cu mai multe boli decât pot duce unii oameni într-o viață întreagă. Și totuși, în fiecare dimineață, când deschide ochii, nu vede lumina, ci lupta. Fiecare pas, fiecare gest simplu: spălatul pe față, câțiva pași prin casă până la cățelușa care o așteaptă cuminte în fața ușii, e un efort uriaș. Și uneori, singurul aliat rămâne patul.
Dar nu renunță. Sara tace și înfruntă. Își ia medicamentele, suplimentele, își adună răsuflarea și continuă. Visează cu ochii deschiși la un loc care să îi aline durerea. Un colț de lume unde boala nu mai urlă atât de tare. Un cămin. Un cuib. Un templu. Un loc care să-i poarte suferința cu blândețe. O necesitate. Pentru că, fără el, durerea nu mai are unde să tacă.
Dacă viața i-a smuls bucăți din trup și suflet, ea nu cere nimic înapoi. Doar liniște. Doar un acoperiș sub care să poată visa din nou. Și, poate, să spere la o minune medicală. Nu pentru a fugi de boală, ci pentru a avea unde o înfrunta.
Astăzi, Sara se uită către voi. Cu rușine, dar și cu toată inima. Nu cere milă. Cere sprijin. Cere un gând. 𝐔𝐧 𝐠𝐞𝐬𝐭. Un ajutor care să o ducă mai aproape de locul unde durerea nu mai e atât de crudă. Pentru că da, uneori, ceea ce vindecă nu sunt doar tratamentele. Ci oamenii. Gesturile. Liniștea. Speranța.
𝐒̦𝐢 𝐦𝐚̆ 𝐢̂𝐧𝐭𝐫𝐞𝐛, 𝐚𝐝𝐞𝐬𝐞𝐚, 𝐜𝐮𝐦 𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐨𝐫𝐭̦𝐢 𝐢̂𝐧 𝐭𝐢𝐧𝐞 𝐚𝐭𝐚̂𝐭𝐚 𝐝𝐮𝐫𝐞𝐫𝐞 𝐬̦𝐢 𝐭𝐨𝐭𝐮𝐬̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐦𝐚𝐢 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐢𝐮𝐛𝐢? Cum e să îți tremure mâinile, dar să nu le lași niciodată să cadă? 𝐂𝐮𝐦 𝐞 𝐬𝐚̆-𝐭̦𝐢 𝐟𝐢𝐞 𝐫𝐚̆𝐮 𝐢̂𝐧 𝐟𝐢𝐞𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐳𝐢, 𝐝𝐚𝐫 𝐬𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐫𝐞𝐧𝐮𝐧𝐭̦𝐢 𝐥𝐚 𝐛𝐢𝐧𝐞? Sara știe. Pentru că ea trăiește toate astea. Nu într-un text. Nu într-o metaforă. Ci în fiecare clipă.
Și-atunci, vă întreb cu toată inima: 𝐝𝐚𝐜𝐚̆ 𝐧𝐮 𝐧𝐞 𝐨𝐩𝐫𝐢𝐦 𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐚𝐬𝐭𝐟𝐞𝐥 𝐝𝐞 𝐨𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢, 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐥𝐚̂𝐧𝐠𝐚̆ 𝐜𝐢𝐧𝐞? Dacă nu ne aplecăm măcar o dată urechea spre un strigăt atât de tăcut și de curat, atunci când?
Sunt oameni care cer, și oameni care luptă în tăcere. Sara nu cere. Dar noi, în locul ei, cerem. Cerem o fărâmă de omenie. Pentru o fată care nu mai are voce să strige, dar încă mai are suflet să spere. Pentru o inimă care bate, dar doare. Pentru o viață care încă vrea să fie trăită, deși e ținută în loc de boală.
Și dacă Dumnezeu a pus în noi puterea de a fi lumină, să nu o stingem când ne cere cineva o rază. Poate că nu vom putea salva lumea. Dar putem salva o zi. Un om. O inimă. Poate chiar pe Sara.
𝐓𝐨𝐚𝐭𝐚̆ 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐨 𝐥𝐮𝐩𝐭𝐚̆.. O luptă între neputință, durere și disperare. O luptă în care, de cele mai multe ori, a fost singură. A cunoscut deznădejdea de mică, atunci când și-a pierdut tatăl, răpus de boală. Iar la scurt timp după această rană adâncă, mama ei s-a îmbolnăvit și ea.
Astăzi sunt singure. Fără sprijin. Fără niciun ajutor din partea statului. Sarei i s-a refuzat pensia de invaliditate, iar lupta cu birocrația a fost mai grea decât lupta cu boala. Locuiește în Deva, dar aproape săptămânal este nevoită să parcurgă drumul până la Cluj, acolo unde o așteaptă spitalele, tratamentele, investigațiile. Fiecare drum e o durere în plus. Fiecare pas, o povară. Și totuși, merge. Liniștea ei vine din puținul pe care îl primește de la oameni cu suflet, oameni care îi citesc durerea postată zilnic, cu demnitate, pe Facebook.
𝐀𝐬𝐭𝐚̆𝐳𝐢, 𝐧𝐨𝐢 𝐯𝐫𝐞𝐦 𝐬𝐚̆ 𝐟𝐚𝐜𝐞𝐦 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐚𝐫𝐚 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭. Vrem să-i oferim un acoperiș. Un apartament modest în Cluj, un colț de liniște, aproape de tratamente, aproape de spital. Un spațiu al ei. O casă care să o țină departe de grijile mutatului lună de lună, departe de drumuri epuizante. Un loc unde durerea să nu mai fie atât de crudă. Un loc care să-i ofere puțin din ce i-a fost răpit: siguranță, liniște și demnitate.
Împreună cu părintele Alexandru Lungu am început acest drum acum. Am calculat. Avem nevoie să strângem puțin peste 80.000 de euro. Mult? Poate. 𝐈𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥? 𝐍𝐢𝐜𝐢𝐨𝐝𝐚𝐭𝐚̆. Am văzut cu ochii mei cum, în doar două zile, s-au strâns peste 100.000 de euro pentru un alt suflet aflat la marginea prăpastiei. Și azi, acel suflet trăiește, visează și zâmbește. Am fost acolo și am reușit.
𝐏𝐮𝐭𝐞𝐦 𝐬̦𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐚𝐫𝐚? 𝐓𝐫𝐞𝐛𝐮𝐢𝐞 𝐬𝐚̆ 𝐩𝐮𝐭𝐞𝐦! Trebuie să fim acea minune de care are nevoie. Să nu lăsăm încă o inimă să sângereze în tăcere. Să arătăm că suntem mai buni decât sistemul. Mai buni decât nepăsarea. Mai buni decât distanța care o desparte de un colț de viață normală.
𝐃𝐚𝐜𝐚̆ 𝐩𝐨𝐭̦𝐢 𝐬𝐚̆ 𝐚𝐣𝐮𝐭̦𝐢, 𝐟𝐚̆-𝐨 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚̆! Dacă nu poți, roagă-te! Distribuie strigătul nostru. Împinge speranța ei mai departe. Și poate că, într-o zi, când durerea va mai tăcea, Sara va picta un colț de cer albastru chiar în apartamentul ei. Apartamentul pe care noi, împreună, l-am făcut posibil.
𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐒𝐚𝐫𝐚. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐯𝐢𝐚𝐭̦𝐚̆. 𝐏𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐛𝐮𝐧𝐚̆𝐭𝐚𝐭𝐞.”
Cum poți ajuta
Donații se pot face în următoarele conturi bancare:
-
IBAN Banca Transilvania: RO67BTRLRONCRT0298191001
Titular: Sara Pleșa Popescu -
BT Pay: 0760810107
-
Revolut IBAN: RO06REVO0000154906849543
Revtag: sara6vva2
Tel Revolut: 0760810107
Cod BIC/SWIFT: REVOROBB -
Revolut transferuri internaționale:
IBAN: LT583250097728883700
Cod BIC/SWIFT: REVOLT21
Beneficiar: Sara Pleșa Popescu
Poți completa formularul 230 pentru Sara aici: formular230.ro/asociatia-sara-plesa-popescu












