În fiecare zi ne plângem de lucruri mărunte, dar există oameni care se confruntă cu adevărate provocări. Andrei Bacoș, consilier local în cadrul Primăriei Municipiului Suceava, ne prezintă poveștile emoționante ale lui Sebi și Ștefan, doi copii care, în ciuda dizabilităților lor, luptă pentru o viață cât mai normală.
Acești copii au nevoie de sprijinul nostru. Orice donație, oricât de mică, poate contribui la construirea unui centru de terapie care să le ofere o șansă la o viață mai bună, atât celor doi, cât și altor copii cu probleme asemănătoare. Vă invităm să citiți mesajul lui Andrei Bacoș și să vă alăturați acestei cauze.
„În dreapta mea îl am pe Sebi Crăciun, 22 de ani, un geniu special, un fel de Stephen Hawking al zilelor noastre. A citit câteva mii de cărți și nu se oprește!
În stânga îl am pe Ștefan, un băiețel de doar 8 anișori. Ștefănel nu are piciorușe și a învățat cu greu să folosească două proteze… Este un copil curajos și, cel mai greu, este atunci când cade… se ridică mai greu, dar reușește singur, cu o determinare impresionantă. Și cum un necaz nu vine singur, nici din palme nu poate să bată; apropiații știu de ce…
Mama lui a plecat din această lume acum doi ani, măcinată de o boală cruntă… Acum ea îl veghează din cer, ocrotindu-i fiecare pas greu pe care el îl face. Tatăl său este un om cu suflet de milioane, dedicat trup și suflet fiului său. Misiunea lui pe acest pământ este impresionantă. Unii părinți îi abandonează prin centrele de plasament când observă „defectele” copiilor. Nu vreau să judec pe nimeni, dar un copil cu dizabilități este exact ca un copil fără dizabilități, iar doar ochii noștri bolnavi fac diferențe între acești copii. Da, ați citit bine: bolnavi sunt cei care nu reușesc să accepte că toți suntem egali. Degeaba oferi meditații copilului tău, dacă atunci când vede un copil special, el se amuză cu prietenii lui. Acesta este bullying-ul, cel mai trist fenomen al zilelor noastre.
Ce face statul român pentru acești doi tineri, fiecare cu handicap grav? Le oferă o indemnizație lunară de doar 695 de lei! Da, atât primește o persoană cu handicap grav pe lună și ca o comparație, Anglia oferă acestor persoane în jur de 3000 lire pe lună. Să nu vorbim de salariul minim oferit însoțitorilor, un venit la fel de mic, plătit doar ca să aibă grijă de acești copii speciali. Însoțitorul este, de fapt, dedicat zi și noapte, renunțând la orice altă șansă de muncă; aceasta este, practic, „slujba” lui, o misiune de-o viață.
Acum vă întreb: putem măcar compara problemele noastre zilnice cu provocările cu care se confruntă aceste suflete? Nu cerem osândă de la Dumnezeu când ne dorim lucruri mărunte, uitând cât de norocoși suntem?
Mama lui Sebi, Anca Craciun, eroina multor copii, se zbate singură să finalizeze un centru de terapie pentru acești copii speciali, în Câmpulung. Cu resurse puține și dificultăți multe, ea nu renunță, dorind să ajute copiii care, asemenea fiului său și lui Ștefan, au nevoie de sprijin și îngrijire specializată. Mă doare să văd cum acești oameni, care merită toată susținerea, se lovesc de atâta ignoranță.
În final, fac un apel sincer: distribuiți acest mesaj și donați în contul Asociației Umanitare „Freamăt de Speranță” pentru ca acest centru să fie dus la bun sfârșit. Copiii ca Sebi și Ștefan merită șansa la o viață demnă, iar noi putem face o diferență. Haideți să fim alături de ei și de părinții care luptă neobosit pentru copiii lor, să le aducem o rază de speranță și puțină alinare. Fiecare gest contează, împreună putem schimba vieți!
Felicitări, Anca Crăciun, pentru tot ceea ce faceți pentru acești copii! Stimă și recunoștință tuturor celor care sprijină acest proiect”, scris Andrei Bacoș pe pagina sa de Facebook.
Donațiile se pot face pe site-ul asociației: freamatdesperanta.ro
