Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a dispus achitarea inculpatului Paul Mihai Axinte sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu (93 de acte materiale).
Decizia nu era definitivă la data pronunțării (4 septembrie 2025). Față de aceasta se putea face apel în termen de 10 zile de la comunicare, în caz contrar decizia rămânând definitivă.
You might also like
Numărul dosarului este 219/206/2023.
Inculpatul din acest dosar este ajutorul șefului de post din cadrul Secției 14 Poliție Rurală Vama.
Judecătorii au constatat că, deși inculpatul a ignorat ani la rând obligații procedurale esențiale în peste o sută de dosare, acuzarea nu a demonstrat producerea unei vătămări concrete ori a unei pagube și nici legătura de cauzalitate cu inacțiunile sale. Soluția a fost pronunțată în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. („fapta nu este prevăzută de legea penală”, în forma reconfigurată de CCR pentru abuzul în serviciu).
Inculpatul este agent de poliție din 1 iulie 2016. Acesta a fost desemnat organ de cercetare penală al poliției judiciare prin ordin MAI din 18 aprilie 2017. În perioada vizată, procurorul de caz i-a emis repetat note de supraveghere, semnalând întârzieri majore. Un control din 7 octombrie 2022 a inventariat 107 dosare penale „în lucru”, cu sesizări între 2017 și 2022.
Verificările Biroului Control Intern al I.P.J. Suceava au reținut că, între 2019 și 7 octombrie 2022, în 20 de dosare (trimise de Parchet cu rezoluție pentru începerea urmăririi penale), inculpatul nu a dispus nici măcar începerea urmăririi penale „in rem”, blocând practic orice administrare de probe. În alte 73 de dosare cu sesizări 2017–8 aprilie 2022, nu a efectuat acte de cercetare penală pentru finalizarea urmăririi și formularea unei propuneri procedurale. Din acestea, 41 au rămas fără niciun act (după măsuri urgente făcute de alți polițiști la constatarea faptei), iar 32 au avut doar câteva acte sporadice, apoi au fost lăsate în nelucrare ani întregi.
Șeful de post (martor în dosar) a arătat că inculpatului nu i s-a repartizat un volum mai mare decât colegilor, iar „stocul” uriaș s-a creat prin nesoluționare. Inculpatul ar fi fost amendat de mai multe ori de procuror și cercetat disciplinar. Un ofițer din cadrul Poliției Câmpulung Moldovenesc (martor în dosar) a confirmat controlul din 2022, spunând că au fost descoperite circa 100 de dosare fără acte de urmărire, unele fără nici începerea urmăririi penale, deși i s-a oferit sprijin metodologic. Depoziții similare au dat și alți martori.
Procurorii au indicat că inculpatul a încălcat obligații din legislația primară (art. 3 alin. 4, art. 5 alin. 1–2, art. 8 și art. 305 alin. 1 C.proc.pen.) și atribuții expres trecute în fișa postului (strângerea datelor și efectuarea urmăririi penale, activități informativ-operative, identificarea suspecților și executarea cercetării la fața locului). Instanța a reținut că neîndeplinirea ori îndeplinirea defectuoasă a acestor acte există în fapt.
Apărarea a invocat că inculpatul n-ar fi îndeplinit condițiile OUG nr. 20/2020 pentru avizul de poliție judiciară, deci nu putea avea atribuțiile din fișa postului. Judecătorii au respins teza: ea nu a fost probată, iar inculpatul a exercitat efectiv prerogative de organ de cercetare încă din 2017 fără a contesta avizul.
Pe drept, instanța a făcut o trecere în revistă a standardelor aplicabile abuzului în serviciu: deciziile CCR nr. 405/2016 și nr. 392/2017 (care au stabilit că „îndeplinește în mod defectuos” înseamnă „cu încălcarea legii” – înțeleasă ca legislație primară) și modificările ulterioare prin Legea nr. 200/2023 (art. 297 C.pen. cere, pe lângă încălcarea unei legi, existența unei pagube sau vătămări certe). A subliniat principiul ultima ratio: răspunderea penală intervine doar pentru atingeri cu intensitate penală, în lipsa unor remedii extrapenale suficiente (disciplinar, civil, administrativ). Instanța a invocat și orientări europene privind necesitatea interpretării restrictive a infracțiunilor de tip „abuz de putere”.
În cauză, acuzarea a descris generic „îngreunarea aflării adevărului” în dosarele lăsate în nelucrare, dar nu a identificat vreo persoană concret vătămată, o pagubă determinată (patrimonială sau nepatrimonială) și nici raportul cauzal dintre inacțiunile agentului și un rezultat tipic. Or, abuzul în serviciu este infracțiune de rezultat: trebuie dovedite atât producerea pagubei/vătămării, cât și legătura de cauzalitate.
„Precizarea unei pagube în norme generale (…) nu este suficientă”, notează motivarea.
Concluzia judecătorilor este că deși neîndeplinirea atribuțiilor (inclusiv cele din art. 305 alin. 1 C.proc.pen. privind începerea urmăririi penale) este dovedită, lipsesc elementele de rezultat cerute de art. 297 C.pen. Astfel, nu sunt întrunite elementele constitutive ale abuzului în serviciu. Instanța a dispus achitarea inculpatului.
Judecătorii au mai amintit că există „numeroase pârghii” extrapenale pentru corectarea unor asemenea conduite — răspundere disciplinară (Codul muncii, statute profesionale), contencios administrativ și răspundere civilă delictuală — și că nu orice încălcare a normelor atrage, automat, sancțiunea penală.
