Tribunalul Suceava a obligat SC RCF CFR SA Iași să procedeze la reîncadrarea în muncă a unui fost inginer din cadrul Secției CT3 Suceava, care își pierduse locul de muncă după ce fusese pensionat pentru invaliditate.
Instanța a admis parțial acțiunea formulată de Mihai O. și a stabilit că acesta are dreptul să fie reîncadrat pe postul ocupat anterior sau pe un alt post corespunzător pregătirii sale, în funcție de posibilitățile companiei și cu respectarea cerințelor medicale pentru locul de muncă.
You might also like
Judecătorii au constatat că, după pensionarea din februarie 2025, bărbatul își redobândise parțial capacitatea de muncă și solicitase să revină la CFR. Mai mult, compania a recunoscut în instanță că postul ocupat anterior de inginer era în continuare vacant, iar conducerea locală susținuse reangajarea acestuia.
Tribunalul a respins însă cererea prin care fostul salariat solicita anularea deciziei de încetare a contractului de muncă, deoarece aceasta fusese contestată prea târziu.
De asemenea, au fost respinse solicitările privind plata salariilor, bonurilor de masă, primelor și a celorlalte drepturi bănești aferente perioadei în care nu mai lucrase la CFR.
Instanța nu i-a acordat nici cheltuieli de judecată, deoarece nu prezentase documente care să dovedească efectuarea acestora.
Hotărârea a fost pronunțată la data de 29 septembrie 2026 și putea fi atacată cu apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Numărul dosarului este 873/86/2026.
Cum a ajuns inginerul să-și piardă locul de muncă și de ce CFR nu a vrut să-l reangajeze
Potrivit documentelor din dosar, Mihai O. fusese angajat în anul 2022 în funcția de inginer III, în cadrul Laboratorului SCB al Secției CT3 Suceava, având un salariu brut lunar de 11.243 de lei.
Acesta se ocupa, printre altele, de organizarea și verificarea lucrărilor de întreținere și reparare a instalațiilor de semnalizare și siguranță a circulației feroviare.
În februarie 2025, în urma unor probleme medicale, bărbatul a fost încadrat în gradul I de invaliditate, medicii stabilind că nu mai putea desfășura activități profesionale.
La 10 februarie 2025, acesta a depus o cerere de încetare a contractului de muncă din motive medicale, iar două zile mai târziu raporturile de muncă au încetat.
Ulterior, fostul inginer a susținut că cererea fusese redactată sub presiune, într-o perioadă în care starea sa de sănătate îi afecta capacitatea de a lua decizii.
El a afirmat că intenționase, de fapt, să își suspende contractul până la recuperare, nu să renunțe definitiv la locul de muncă.
În februarie 2026, în urma unei noi evaluări medicale, bărbatul a fost încadrat în gradul II de invaliditate, fiind consemnat că poate desfășura anumite activități profesionale.
Acesta solicitase deja, în ianuarie și februarie 2026, reangajarea la CFR, fie pe postul anterior, fie pe unul similar.
În susținerea cererii, a invocat contractul colectiv de muncă, potrivit căruia persoanele pensionate pentru invaliditate care își recapătă capacitatea de muncă pot reveni pe postul anterior sau pe unul corespunzător pregătirii, în funcție de posibilitățile companiei.
Conducerea Secției CT3 Suceava a avizat favorabil solicitarea, iar din probele administrate în instanță a rezultat că postul fostului inginer nu fusese ocupat de altcineva.
Cu toate acestea, compania nu a procedat la reangajare.
Reprezentanții CFR au susținut că atribuțiile postului presupun responsabilități importante pentru siguranța circulației trenurilor și că restricțiile medicale ale fostului salariat ar putea fi incompatibile cu activitatea respectivă.
Compania a invocat și dificultățile financiare, politica de personal și obligația de a parcurge procedura obișnuită de angajare.
Judecătorii: CFR nu poate refuza reangajarea doar invocând problemele medicale și lipsa banilor
Tribunalul Suceava a constatat că fostul inginer îndeplinește condițiile generale pentru a beneficia de prevederile contractului colectiv de muncă privind revenirea la serviciu după pensionarea pentru invaliditate.
Judecătorii au arătat că CFR nu poate transforma obligația de reîncadrare într-o simplă opțiune, mai ales în condițiile în care postul anterior există, este vacant, iar conducerea locală a confirmat necesitatea ocupării acestuia.
În plus, instanța a stabilit că angajatorul nu poate decide singur că fostul salariat este inapt pentru funcție doar pe baza istoricului său medical. Aptitudinea pentru un anumit loc de muncă trebuie stabilită prin evaluările medicale prevăzute de lege.
Totuși, judecătorii nu au stabilit că bărbatul este automat apt pentru toate atribuțiile fostului post.
Astfel, CFR a fost obligată să procedeze la reîncadrarea sa, cu respectarea condițiilor medicale aplicabile și a posibilităților reale ale companiei.
În schimb, fostul inginer nu a reușit să obțină anularea încetării contractului din februarie 2025.
Tribunalul a constatat că acesta cunoștea decizia cel târziu la 20 februarie 2025, când o folosise pentru întocmirea dosarului de pensie, însă a contestat-o în instanță abia la 17 martie 2026, mult după expirarea termenului legal de 45 de zile.
Prin urmare, judecătorii nu au mai analizat dacă încetarea contractului fusese legală și au respins și cererea de plată a salariilor aferente perioadei în care bărbatul nu mai lucrase.
În final, fostul angajat a câștigat dreptul la reîncadrare în condițiile stabilite de contractul colectiv de muncă, dar nu și recuperarea salariilor solicitate pentru perioada de după încetarea contractului.
