O femeie în vârstă de 85 de ani a fost condamnată de Judecătoria Suceava pentru două infracțiuni de mărturie mincinoasă, după ce a făcut declarații neadevărate în două procese penale diferite, încercând să îi ajute pe doi inculpați acuzați de înșelăciune și uz de fals.
Instanța a stabilit în sarcina acesteia o amendă penală rezultantă de 1.800 de lei, la care se adaugă 1.300 de lei cheltuieli judiciare către stat.
You might also like
Hotărârea a fost pronunțată la data de 4 mai 2026 de Judecătoria Suceava, după ce femeia a recunoscut integral faptele și a solicitat judecarea cauzei prin procedura simplificată, beneficiind astfel de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Judecătorii au reținut că inculpata a comis două infracțiuni distincte de mărturie mincinoasă, săvârșite la interval de puțin peste o lună, în cadrul a două dosare penale aflate pe rolul Judecătoriei Suceava. Pentru fiecare faptă, aceasta a primit câte o amendă penală de 1.350 de lei, iar prin contopire s-a stabilit pedeapsa finală de 1.800 de lei.
Magistrații au avut în vedere faptul că femeia are 85 de ani, este pensionară, are probleme de sănătate, nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră în fața organelor judiciare, recunoscând că nu a spus adevărul atunci când a fost audiată ca martor.
Totodată, instanța a remarcat că declarațiile false nu au produs efectele urmărite de inculpată, întrucât judecătorii care au soluționat cele două procese de înșelăciune au constatat că mărturiile nu se coroborează cu celelalte probe și le-au înlăturat ca fiind neveridice.
Decizia nu era definitivă la data pronunțării (4 mai 2026). Față de aceasta se putea face apel în termen de 10 zile de la comunicare, în caz contrar decizia rămânând definitiv.
Numărul dosarului este 2257/314/2025.
Cum a ajuns pensionara să fie trimisă în judecată
Dosarul a pornit după ce femeia a fost audiată în două cauze penale diferite în care erau judecați doi bărbați acuzați de înșelăciune și uz de fals.
Primul episod a avut loc la data de 20 mai 2024. În cadrul unui proces aflat pe rolul Judecătoriei Suceava, femeia a declarat în fața instanței că îl cunoaște pe unul dintre inculpați ca fost angajat al societății ROMUPS Suceava și că acesta ar fi lucrat ca strungar în cadrul întreprinderii.
Problema era că, în timpul urmăririi penale, aceeași persoană declarase exact contrariul. Atunci spusese că nu îl cunoaște pe respectivul bărbat ca fost angajat al societății și că nu știe să fi lucrat vreodată acolo.
Mai mult, verificările efectuate de anchetatori și celelalte probe administrate în cauză au demonstrat că afirmațiile făcute în fața instanței nu corespundeau realității. Ulterior, chiar femeia a recunoscut că nu îl cunoștea pe inculpat ca fost angajat al societății și că a mințit în timpul audierii.
La aproximativ o lună distanță, pe 26 iunie 2024, femeia a repetat același comportament într-un alt dosar penal.
Audiată din nou ca martor, aceasta a declarat că îl cunoaște pe un alt inculpat și că acesta ar fi lucrat la ROMUPS Suceava în perioada 1 septembrie 1996 – 1 februarie 2001, în calitate de strungar. Și de această dată, declarația a fost contrazisă atât de probele administrate în dosar, cât și de propriile afirmații făcute anterior în timpul urmăririi penale.
Anchetatorii au stabilit că femeia nu avea cunoștință directă despre aspectele pe care le-a relatat în fața instanței și că afirmațiile sale au fost făcute cu intenția de a crea o situație favorabilă inculpaților. În timpul cercetărilor, aceasta a recunoscut că nu a spus adevărul și că declarațiile sale au fost false.
În motivarea sentinței, judecătorii au subliniat că mărturia mincinoasă reprezintă o infracțiune care pune în pericol activitatea de înfăptuire a justiției, deoarece poate induce în eroare organele judiciare și poate afecta aflarea adevărului într-un proces penal. Cu toate acestea, instanța a apreciat că în cazul concret nu se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei și faptul că declarațiile sale au fost înlăturate de instanțe înainte de pronunțarea soluțiilor în dosarele respective.
Cele două procese în care pensionara a făcut declarații false s-au finalizat prin condamnarea inculpaților pentru infracțiuni de înșelăciune și uz de fals, judecătorii apreciind că mărturiile femeii nu au credibilitate și nu pot fi folosite la stabilirea situației de fapt.
Astfel, tentativa de a-i ajuta pe cei doi inculpați s-a întors împotriva sa, femeia ajungând la rândul ei în fața instanței și fiind condamnată pentru două acte de mărturie mincinoasă.
