Un cetățean din Suceava ne-a relatat o experiență neplăcută trăită la punctul de reciclare al magazinului Lidl din cartierul Zamca. După ce aparatul de reciclare s-a blocat, bărbatul a așteptat timp de 40 de minute ca un angajat să remedieze situația, însă s-a lovit de nepăsare și atitudini sfidătoare. Mai jos redăm integral mesajul transmis redacției noastre.
De-a lungul timpului am mai primit sesizări asemănătoare de la cetățeni. De fiecare dată i-am îndrumat să se adrese Protecției Consumatorului.
”În seara de 15 februarie, în jurul orei 21.30, m-am dus la Lidl-ul din cartierul Zamca pentru a recicla mai multe sticle. După ce am introdus câteva sticle în aparatul destinat reciclării, acesta mi-a eliberat bonul și a început alarma ce îi avertizează pe angajații magazinului că s-a umplut sacul în care ajung sticlele cetățenilor sau că există defecțiuni la aparat.
Deoarece am ‹noroc› din nou, ca de fiecare dată când merg să reciclez sticle, aparatul se blochează. Am avut răbdare. Am așteptat ca un angajat al magazinului Lidl să vină să remedieze problema. Am avut răbdare vreo 40 de minute. În cele 40 de minute, în camera de reciclare, mai exact în încăperea destinată doar angajaților magazinului, s-a auzit foșneală, iar ulterior râsete. Menționez faptul că prima foșneală am auzit-o după vreo 6 – 7 minute de așteptare. Mă așteptam ca cineva să înlocuiască sacul din spate, iar pe urmă să pornească aparatul. Acest lucru nu s-a întâmplat. S-a lăsat liniștea. După alte 5 minute s-a auzit din nou foșneală. Pe urmă iar liniște.
Pe la ora 21.45 – 21.50, din camera respectivă, pe lângă foșneala sticlelor pe care cineva le muta de colo-colo, au început să se audă doi angajați foarte binedispuși. Aceștia s-au întins la palavre și râdeau cu poftă.
De asemenea, în cele 40 de minute de așteptare, agentul de pază al magazinului a ieșit din Lidl și s-a dus spre autoturismul său. În acest timp în toată parcarea răsuna alarma de la aparatul de reciclare. Acesta s-a uitat la mine și s-a întors în magazin.
În tot acest timp, clienții magazinului intrau în magazin, ieșeau din magazin, iar eu tot acolo eram. Așteptam. Unii se opreau din deplasare și-mi ziceau: ‹Nu are rost să mai aștepți. Te lungesc până la ora 22.00 și te trimit acasă›. Nu am vrut să cred că angajații Lidl sunt niște jigodii care-i lasă pe oameni să aștepte în frig, iar pe urmă să-i trimită acasă cu traistele pline cu sticle goale.
S-a făcut ora 22.00. Deoarece am așteptat zeci de minute, din minut în minut spunându-mi: ‹Sigur vine imediat cineva și pornește aparatul, mai are puțină treabă în spate›, am zis că mai stau până va veni cineva să închidă punctul de reciclare. Credeam că atunci sigur va porni aparatul.
Ora 22.08. Se deschide ușa camerei din care se auzeau râsete. Iese agentul de pază despre care v-am spus anterior că era prin parcarea magazinului. Îmi spune: ‹Am închis!›. Îi explic că aștept de mai bine de jumătate de oră să repornească cineva aparatele. Îmi răspunde că: ‹Nu am ce face. Aparatele sunt setate să se închidă automat când se închide magazinul›. Am rămas mască. M-am simțit luat de prost de nea Eustache Traistă. M-a mințit că aparatele se închid automat la ora 22.00, deși era ora 22.08 și alarmele aparatelor încă plângeau după atenția personalului. Atunci mi-am dat seama că trecătorii care îmi spuneau că voi pleca cu sticlele goale acasă aveau dreptate, știau ce soi sunt angajații de la Lidl.
Pe un ton civilizat i-am spus agentului de pază că nu e normal ca cineva să aștepte atâtea minute și nimeni să nu îi spună că aparatele nu vor mai fi repornite. ‹Nu am ce face›, a fost răspunsul lui, din nou.
Cele relatate de mine pot fi verificate de către reprezentanții Lidl. Au camere de supraveghere peste tot. De asemenea, și cei de la Protecția Consumatorului vor putea verifica imaginile și vor putea constata dacă sesizarea pe care o voi face se confirmă.
De ce am așteptat 40 de minute și de ce am mai stat și după ora 22.00? Pentru că de fiecare dată când acele aparate se blocau și treceau 4 – 5 minute și nu venea niciun angajat Lidl să rezolve problema, intram în magazin și fie înștiințam primul angajat găsit la rafturi, fie pe agentul de pază (de cel puțin două ori era nea Eustache). De fiecare dată mi s-a răspuns cu aroganță. Toți mi-au spus să aștept pentru că va veni cineva. Îmi explicau că li se aprinde și lor nu știu ce alarmă când se blochează aparatele.
Nu mă deranjează atât de mult că am pierdut 40 de minute din viață așteptând nimic și nici că niște scârbe de oameni râdeau și făceau mișto-uri din camera destinată angajaților. Mai mult mă deranjează faptul că în locul meu putea fi un bătrân, o persoană cu probleme. Oameni care pentru a ajunge la acel punct de reciclare poate își rod tălpicii străbătând tot cartierul. Cât am așteptat, am văzut câțiva bătrâni care au înfruntat vântul și cele -4 grade pentru a-și face cumpărăturile din Lidl. Numai ei știu cât și cum au mers pentru a ajunge la magazin.
De bine de rău, după ce am fost trimis acasă, am aruncat sacul cu sticle în portbagajul mașinii, m-am urcat la volan și m-am pornit spre casă ascultând muzică, cu căldură din toate găurile de ventilație. În locul meu ar fi putut fi altcineva. Vreun bătrân, vreun om bolnav sau vreo persoană care poate ar fi avut nevoie urgent de acel bon obținut din reciclarea sticlelor. Cum s-ar fi simțit o asemenea persoană știind că trebuie să se întoarcă acasă pe jos, cu sticlele goale și fără cumpărături, pentru că niște miștocari angajați la Lidl și-au bătut joc de ea și la final i-au dat și un șut în fund?
Sunt destul de sigur că ultima situație ipotetică a avut loc deja, de mai multe ori”, ne-a transmis cetățeanul care ne-a sesizat.
