Tribunalul Suceava a condamnat-o pe Larisa Oana Timoficiuc la 16 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie.
Decizia nu era definitivă la data pronunțării (29 decembrie 2025). Față de aceasta se putea face apel în termen de 10 zile de la comunicare, în caz contrar decizia rămânând definitivă.
Numărul dosarului este 1703/86/2024.
La data de 13/14 martie 2024, într-o cauză instrumentată pe baza unui probatoriu complex (declarații, rapoarte medico-legale, expertize psihiatrice și cercetări la fața locului), instanța a reținut-o pe Larisa Oana Timoficiuc, născută în 1992. Aflată într-o relație de concubinaj, ar fi ascuns o sarcină, ar fi născut neasistat în locuință și, imediat după naștere, ar fi suprimat viața nou-născutului, fapta fiind încadrată ca violență în familie raportat la omor calificat.
Potrivit celor reținute, inculpata se afla, la data faptei, într-o relație de concubinaj cu partea civilă de aproximativ patru ani, cei doi cunoscându-se în 2018. Pe parcursul relației, au călătorit de două ori în Norvegia, unde au stat perioade relativ scurte, iar acolo s-a născut primul copil al cuplului, în orașul Bergen, copil care, la data comiterii faptei, avea 11 luni.
După revenirea în România, din iulie 2023 până în ianuarie 2024, inculpata și concubinul au locuit la părinții acesteia. Ulterior, în februarie 2024, au locuit o perioadă la părinții concubinului, iar apoi s-au mutat separat, cu chirie, într-o locuință de pe strada Transilvaniei, din Vatra Dornei, imobil aparținând unui unchi al părții civile.
Din declarațiile coroborate ale martorilor, instanța a reținut că părinții inculpatei nu erau de acord cu relația fiicei lor, invocând nemulțumiri legate de conduita concubinului: implicare redusă în întreținerea familiei, muncă ocazională, absențe nocturne, sprijin insuficient în îngrijirea copilului și preocupări legate de jocurile de noroc. În acest context, întreținerea familiei ar fi fost asigurată în principal din indemnizația de creștere a copilului încasată de inculpată.
Instanța a reținut că inculpata și-ar fi dat seama că este însărcinată în decembrie 2023 (inclusiv pe fondul schimbărilor fizice și al mișcărilor fătului), însă ar fi ascuns sarcina atât față de concubin, cât și față de familie.
Conform declarațiilor, inculpata ar fi negat în mod repetat existența unei sarcini, invocând o presupusă afecțiune – ascită – pe care ar fi prezentat-o ca ereditară și gravă. Pentru a susține această versiune, instanța a reținut că ar fi: pretins investigații medicale și programări, refuzat să fie însoțită la consultație, nu s-ar fi prezentat, de fapt, la programarea din 02.03.2024 la gastroenterologie, ar fi prezentat concubinului ecografii vechi (2012) și un înscris (fișă) modificat, pentru a întări ideea unei boli și ar fi tipărit documente obținute/trimise electronic, prezentate apoi drept dovezi ale unei afecțiuni (inclusiv explicații eronate despre „ascită” și o presupusă problemă hepatică).
Un medic martor a indicat că inculpata avusese programare, însă nu s-a prezentat, iar imaginile prezentate nu corespundeau specializării pretinse și erau asociate unui set de investigații vechi.
Potrivit actelor, în seara de 13 martie 2024, după întoarcerea acasă împreună cu concubinul și copilul, inculpata ar fi început să acuze dureri puternice de spate în jurul orei 17.00, rămânând o perioadă considerabilă în genunchi, lângă pat, învelită cu o pătură.
Ulterior, ar fi spus că i se face rău și că vrea la baie. Baia era ocupată, iar inculpata ar fi intrat, ar fi încuiat ușa și ar fi rămas acolo aproximativ 30–40 de minute, timp în care s-ar fi auzit că trage apa de mai multe ori. În acest interval, concubinul ar fi întrebat-o repetat dacă este bine, iar ea i-ar fi spus să aștepte, afirmând că se simte mai bine. Tot în acel timp, inculpata ar fi vorbit la telefon și cu tatăl ei, afirmând că se simte mai bine și că dorește să își continue planul de deplasare pentru „investigații”.
Când a ieșit, mama concubinului ar fi observat că inculpata era foarte palidă și prezenta sângerare. Concubinul a apelat, în final, ambulanța, deși anterior inculpata ar fi refuzat ajutor medical, susținând că ar fi avut „constipație” și că „a eliminat” și se simte mai bine.
Ajunsă la unitatea de primiri urgențe, inculpata ar fi continuat să nege existența unei nașteri, însă a fost trimisă la maternitate, unde medicul a constatat leziuni compatibile cu nașterea unui făt de cel puțin 24 de săptămâni, motiv pentru care au fost anunțate organele de poliție.
La 14.03.2024, au fost ridicate și consemnate obiecte și urme (inclusiv o pătură, îmbrăcăminte, tampon absorbant, urme de sânge în zona toaletei; alte urme ar fi fost curățate în seara de 13/14).
La 15.03.2024, în urma unei noi cercetări, a fost identificat cadavrul unui nou-născut de sex masculin în mașina de spălat din baie, înfășurat într-un halat, împreună cu alte obiecte textile.
Raportul medico-legal de necropsie a indicat că nou-născutul s-a născut viu și a respirat, era viabil, iar decesul a survenit prin asfixie mecanică, apreciindu-se că nașterea a avut loc la termen, cel mai probabil în 13.03.2024, și că nașterea nu a fost asistată medical.
Expertizele psihiatrice (inițială și noua expertiză) au concluzionat că inculpata:
-
nu prezenta tulburări psihice anterior/în timpul/după naștere,
-
nu avea depresie postpartum,
-
a avut discernământ la momentul comiterii faptei.
Declarațiile inculpatei despre naștere
În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpata a relatat că, în seara de 13.03.2024, a simțit dureri, a mers la toaletă și ar fi născut acolo, copilul având cordonul ombilical în jurul gâtului și neprezentând reacții. A afirmat că nu a desfăcut cordonul și, după un timp, ar fi introdus copilul învelit într-un halat în mașina de spălat, indicând ulterior organelor de poliție locul unde se afla.
În fața instanței, a menționat că a ascuns sarcina pentru că se simțea fără susținere și că se temea de reacția celor apropiați, susținând că nou-născutul nu ar fi plâns și că l-ar fi ascuns „de teamă să nu fie acuzată”.
Instanța a apreciat, însă, că ansamblul acțiunilor anterioare și ulterioare (ascunderea sarcinii, construirea unei povești medicale, refuzul ajutorului, timpul îndelungat în baie, lipsa solicitării ajutorului imediat după naștere și abia ulterior indicarea locului) susține concluzia că inculpata a prevăzut și urmărit rezultatul.
Inculpata are 33 de ani, are studii superioare, este necăsătorită, are un copil minor în vârstă de 2 ani și 8 luni, iar la momentul comiterii infracțiunii avea o relație de concubinaj, de aproximativ 8 ani, cu partea civilă.
