Câți polițiști din România au fost testați pentru consumul de alcool și droguri în primele nouă luni ale anului 2026? Câți au avut rezultate pozitive și câți au fost sancționați? Sunt câteva dintre întrebările adresate de publicația Știrea Sucevei Inspectoratului General al Poliției Române (IGPR), în baza Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Răspunsul primit are însă o particularitate: instituția a găsit de cuviință să ne explice cum sunt testați șoferii în trafic, deși noi solicitaserăm informații despre verificarea propriilor angajați.
Într-un document de două pagini, IGPR ne-a prezentat regulile privind testarea conducătorilor auto, reținerea permisului și sancțiunile pentru conducerea sub influența alcoolului sau a drogurilor. Despre câți polițiști au fost efectiv verificați, câți au avut rezultate pozitive ori ce măsuri au fost luate împotriva acestora, nici măcar o cifră.
Ca răspunsul să fie complet, instituția a invocat și două hotărâri judecătorești din 2009 și 2010, prin care ne amintește că autoritățile publice nu sunt obligate să întocmească statistici la comandă. Numai că redacția nu solicitase inventarea unor statistici noi, ci comunicarea informațiilor existente în evidențele Poliției Române, în forma în care sunt disponibile.
Am cerut informații despre polițiști, nu un curs de legislație rutieră
Solicitarea transmisă IGPR a cuprins opt categorii de întrebări, referitoare la efectivele Poliției Române, testarea angajaților pentru alcool și droguri, frecvența controalelor, rezultatele înregistrate și sancțiunile aplicate în perioada 1 ianuarie – 30 septembrie 2026.
Am întrebat dacă există obligația testării periodice a tuturor polițiștilor, cine dispune verificările și dacă șefii sunt supuși acelorași reguli ca agenții și ofițerii din subordine. Am vrut să aflăm câte controale au fost planificate, câte au fost inopinate și câte au avut loc în urma unor suspiciuni sau sesizări. De asemenea, am solicitat numărul polițiștilor care au refuzat testarea, al celor cercetați disciplinar și al celor suspendați, sancționați ori îndepărtați din sistem.
Pentru a nu exista discuții privind protecția datelor personale, am precizat că nu dorim nume, ci exclusiv date statistice. Am cerut situația pe inspectorate județene, dar am menționat expres că, în lipsa unei asemenea centralizări, acceptăm și informațiile disponibile la nivel național.
IGPR nu ne-a comunicat nici măcar numărul total al polițiștilor testați pentru alcool sau droguri în perioada analizată. Nu a precizat nici dacă o asemenea evidență există, dacă este păstrată la nivelul inspectoratelor județene sau dacă instituția nu colectează aceste informații.
În schimb, ne-a explicat cum funcționează legislația rutieră. Potrivit răspunsului, dacă un polițist este oprit în trafic la volan, i se aplică prevederile OUG nr. 195/2002, la fel ca oricărui alt conducător auto. Urmează explicații despre testele antidrog, recoltarea probelor biologice, reținerea și restituirea permisului, dar și despre sancțiunile aplicabile șoferilor depistați cu alcool în aerul expirat.
Toate acestea sunt informații corecte în contextul prezentat de instituție, numai că noi nu am întrebat ce pățește un polițist prins băut la volan, ci cum verifică Poliția Română dacă angajații săi se prezintă sau lucrează sub influența alcoolului ori a drogurilor.
Este testat un polițist când intră în tură? Există controale inopinate în secțiile de poliție? Ce se întâmplă dacă un agent este depistat pozitiv în timpul serviciului? Dar dacă persoana vizată ocupă o funcție de conducere? Acestea erau întrebările la care așteptam răspunsuri. IGPR a preferat să ne explice în ce condiții se suspendă permisul unui conducător auto.
Rezultate pozitive, sancțiuni, refuzuri de testare? Nicio informație
O parte importantă a solicitării a vizat rezultatele controalelor efectuate asupra personalului Poliției Române. Am cerut să aflăm câte teste pentru alcool și droguri au fost efectuate, câți angajați au fost verificați și câte rezultate pozitive au fost înregistrate.
În cazul testelor antidrog, am solicitat separat numărul rezultatelor preliminare pozitive și al celor confirmate sau infirmate prin analize toxicologice. Această diferențiere este esențială, deoarece un rezultat preliminar nu dovedește automat consumul de substanțe interzise.
Am mai întrebat dacă au existat polițiști depistați în mod repetat sub influența alcoolului ori a drogurilor, câți au refuzat testarea și câte sesizări privind presupusul consum au fost confirmate. Totodată, ne-a interesat dacă asemenea situații au dus la cercetări disciplinare, suspendări din funcție, destituiri sau dosare penale.
La toate aceste capitole, răspunsul IGPR este lipsit de date concrete. Instituția nu a comunicat niciun rezultat statistic și nici nu a explicat punctual de ce informațiile nu pot fi furnizate.
Asta nu înseamnă că în Poliția Română nu au fost efectuate testări sau că nu au existat cazuri pozitive. Înseamnă doar că, după o solicitare oficială formulată în baza legii, publicul nu află din răspunsul instituției nici cât de des sunt verificați polițiștii, nici ce rezultate au aceste controale.
Despre personal, IGPR a oferit procente. Despre testări, nici atât
Singurele date statistice comunicate de IGPR privesc gradul de ocupare a posturilor. Potrivit instituției, la 30 septembrie 2026, aproximativ 85% dintre posturile de polițist erau ocupate, deficitul fiind de circa 15%. În cazul ofițerilor, gradul de ocupare depășea 79%, în timp ce la agenți era de aproximativ 87%.
Nici aici răspunsul nu este însă complet. Am cerut numărul efectiv al polițiștilor încadrați, câte posturi există în organigrame și câte sunt vacante, inclusiv situația pe inspectorate. IGPR s-a limitat la procente, fără să prezinte cifrele absolute.
Cu alte cuvinte, am aflat cât reprezintă procentual deficitul de personal, dar nu și câți polițiști lucrează efectiv în structurile Poliției Române. Iar despre verificările pentru alcool și droguri, subiectul principal al solicitării, nici măcar procente nu am primit.
Două hotărâri judecătorești vechi de peste 15 ani, scoase la înaintare
Spre finalul documentului, IGPR invocă două decizii ale Curții de Apel București, din 2009 și 2010, pentru a arăta că Legea nr. 544/2001 nu obligă instituțiile publice să prelucreze informațiile deținute în scopul realizării unor statistici noi, potrivit cerințelor fiecărui solicitant.
Principiul este unul care trebuie respectat. O instituție nu poate fi obligată automat să creeze orice situație statistică imaginată de un jurnalist. Dar una este să nu fii obligat să întocmești o statistică nouă și cu totul altceva să nu spui dacă ai deja informațiile solicitate.
Noi am anticipat inclusiv această posibilitate și am precizat în solicitare că, dacă anumite date nu sunt centralizate sau nu pot fi comunicate, dorim să știm acest lucru, cu indicarea motivului și, după caz, a instituției care le deține.
IGPR nu a făcut această distincție. Nu a precizat care informații există în evidențele sale, care nu sunt centralizate și care ar necesita prelucrări suplimentare. A invocat, în schimb, două precedente judiciare, fără să explice concret de ce nu poate răspunde la fiecare categorie de întrebări.
Iar unele dintre întrebările noastre nici măcar nu presupuneau realizarea unor statistici. De exemplu, există sau nu o obligație de testare periodică a polițiștilor pentru consumul de droguri? La ce interval se fac verificările și în baza cărei reglementări? Pentru asemenea informații nu este nevoie de calcule, tabele sau centralizări personalizate.
În 2023 se vorbea despre testări antidrog anuale. În 2026, IGPR nu ne spune dacă acestea există
Subiectul verificării consumului de droguri în rândul angajaților Ministerului Afacerilor Interne nu este unul nou. În septembrie 2023, MAI anunța un pachet de propuneri legislative care includea introducerea testării antidrog anuale pe parcursul carierei, precum și verificarea consumului de alcool și substanțe psihoactive în timpul serviciului, în anumite condiții.
La peste trei ani de la acele anunțuri, am întrebat IGPR dacă asemenea verificări sunt obligatorii, dacă există o procedură unitară și cum sunt aplicate în practică. Instituția nu a precizat dacă propunerile respective au devenit între timp obligații legale sau dacă sunt în vigoare alte reguli.
Este greu de înțeles de ce o întrebare atât de simplă, referitoare la cadrul procedural aplicabil propriilor angajați, a rămas fără răspuns într-un document care găsește totuși suficient spațiu pentru explicații despre alcoolemia șoferilor.
Cine îi verifică pe cei care ne verifică?
Polițiștii îi opresc pe șoferi, îi testează pentru alcool și droguri și constată abateri care pot avea consecințe serioase, de la amenzi și suspendarea permisului până la dosare penale. Este firesc ca publicul să știe și cum sunt controlați cei care aplică legea.
Nu am cerut tratament special pentru polițiști și nici divulgarea unor informații personale. Am cerut date despre controalele instituționale, rezultatele lor și măsurile luate în situațiile în care sunt constatate nereguli.
Dacă aceste date există, este legitim să întrebăm de ce nu au fost comunicate în forma disponibilă. Dacă nu există, ar fi fost util ca IGPR să precizeze acest lucru, fără să ne trimită, în locul unei explicații, la două hotărâri judecătorești vechi de peste un deceniu.
După două pagini de răspuns oficial, avem o lecție despre testarea șoferilor, câteva procente privind deficitul de personal și explicații despre statisticile pe care instituțiile nu sunt obligate să le întocmească. Despre câți polițiști au fost testați pentru alcool și droguri, câți au fost depistați pozitiv și ce sancțiuni au primit, nu avem nicio cifră.
Rămâne astfel întrebarea de la care am pornit: cine îi controlează pe cei care ne controlează și cât de des se întâmplă acest lucru?
De altfel, în răspunsul IGPR nu găsim nici măcar o explicație despre cazuri precum cel al polițistului de 22 de ani de la IPJ Ilfov, care, în septembrie 2026, a plecat din timpul serviciului cu mașina Poliției la o petrecere cu caracter sexual și a ajuns la spital după o presupusă supradoză de droguri. Cazul a făcut vâlvă în presă, iar IPJ Ilfov a anunțat o anchetă internă. Dar în statisticile comunicate de IGPR? Liniște deplină.
Cireașa de pe tort vine la final, când IGPR ne mulțumește pentru încredere și ne asigură de „întreaga noastră disponibilitate”. Le mulțumim și noi pentru lecția de legislație rutieră pe care nu am cerut-o. Cât despre răspunsurile la întrebările adresate, probabil nu au intrat în această „întreagă disponibilitate”.
















